Ieri un popă rumen mi-a venit în casă 

(Lege nu-i pe lume să și-l vrea proroc), 

Și din căldărușe mi-a uitat pe masă 

Un sfios și galben fir de busuioc...

Busuioc cucernic, busuioc de-acasă, 

Frate cu mușcata prinsă-ntre ferești, 

Floare de la țară, floare cuvioasă, 

Cum să-ți spun eu ție cât de drag îmi ești?

Mi-ai adus cu tine farmecul livezii, 

Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal, 

Taina ce-nfioară noaptea bobotezii, 

În întunecimea bietului Ardeal...

Îmi răsar acuma cântece uitate. 

Și-ntr-o pribegie fără de noroc, 

Eu te simt că tu ești singurul meu frate, 

Rătăcit și galben fir de busuioc... 

În străinul chiot care strig-afară, 

Lângă mine-alături mi te irosești, 

Floare cuvioasă, floare de la țară, 

Ce cătarăm, oare, noi la București?...