Te-am auzit cum hăuleai departe,

Înfiorând pădurea-nzăpezită,

Bătrâne lup, cu gura istovită,

Etern pribeag al câmpurilor moarte,

Te-am auzit cum hăuleai departe.

Te-am auzit, și-n ceasurile grele

Ce mă gonesc cu vifore turbate,

Am priceput chemarea ta de frate,

Și-am priceput că-n noaptea fără stele

Tu ești tovarăș visurilor mele...

Tu, numai tu, neîmblânzită fiară,

Ce-ți strigi pustiei patima flămândă,

Și-n prigonirea câinilor la pândă,

Îți plimbi prin codri ura solitară -

Tu înțelegi un suflet fără țară...