În noaptea asta mă apasă

Al apei greu răsuflet cald,

Vin neguri negre de se lasă

Ca din povestea unui scald.

Oceanul cu acorduri grave

Nu-și mișcă crețele verzui,

Toți zeii mării scandinave

Veghează-n adâncimea lui.

În ritmul stropilor de apă,

Învie basme de demult,

Un vaier de departe scapă

Și vine-aproape, să-l ascult.

Adoarme-apoi cu firea-ntreagă

Și-abia mai rătăcește-n gol,

O jale tainică pribeagă,

Ca dintr-o harfă-a lui Eol.

Atunci, o clipă mi se pare

Cum stau și-n noapte mă frământ,

Că s-a oprit eterna mare

S-asculte moartea pe pământ...