În mormânt la Argeș

S-a urnit din pacea morților stăpână,

Neagoe-nțeleptul, Neagoe voievod,

Și-a sfărâmat azi-noapte, cu domneasca-i mână,

Lespedea de piatră, lespedea bătrână,

Unde-l îngropase cuvios norod...

În mormânt la Argeș pătrunsese dorul

Care plânge-acuma, sus la Făgăraș.

Fremătând din valuri Oltul, călătorul,

L-a trezit din somnu-i greu pe domnitorul

Adormit în vechiul creștinesc lăcaș...

L-a trezit — și dornic să-i cunoască sfatul

Mortului de-alături, mortului mai nou,

Neagoe bătrânul părăsindu-și patul,

Căutându-l unde-i proaspăt îngropatul,

S-a-ndreptat spre scara marelui cavou...

Se-ntâlniră morții amândoi în față,

Osebiți la vorbă, osebiți la port,

Și încrucișându-și suflul lor de gheață,

Au văzut deodată că din altă viață

S-a desprins aicea fiecare mort...

Doar-abia o clipă le-a ținut divanul,

N-a fost grai de cronici grai de pârcălab;

Cu mândria-i rece mut sta suveranul,

Și-a-nțeles degrabă Neagoe, sărmanul,

C-a pierdut domnia neamul Basarab...

Share on Twitter Share on Facebook