În colțul vechi de înnegrită gară

Se uită-n gol un moș cu barba sură,

Se uită-n gol din zori și până-n seară,

Cum trenuri vin și trenuri pleacă iară,

Țipând prelung dintr-o spurcată gură.

Sunt trenuri mute, care mortuare,

Sunt ciocli tainici negrele vagoane,

În ele poartă lacrimi și mustrare

Și bocete și plângeri funerare

Din tragedia bietelor cătane...

Și cum se uită moșul fără veste

Și-n juru-i noaptea a-nceput să crească,

Deodată cerul înroșit pe creste

I-arat-un zmeu, un zmeu ca din poveste,

Un zmeu flămând de carne românească.