Păcat

Amurgul m-a găsit și astăzi la poala ta cerșind hodină,

Biet călător, oprit în cale de vraja viselor ce mint,

Cum aș putea să plec acuma când ochii tăi senini lumină

Și ard în purpura-nserării ca două suliți de argint?...

Le doarme-n adâncimi păcatul și ocrotit de-o caldă lene

Din clipă-n clipă îmi trimite sclipirea fulgerelor lui,

Un picur din pierzarea lumii îți strălucește-acum sub gene

Și mă-nfior din ochii limpezi tu câte taine poți să spui...

Mă pierd în lumea lor albastră și simt fiori din vremuri moarte.

Văd crai pribegi, ce pentr-un zâmbet jertfiră fala unui tron.

Și parc-aud în pacea nopții cum vântul șuieră departe

Prin dărmăturile de piatră din prăbușitul Ilion...

Share on Twitter Share on Facebook