Iubirea mea-nchisă cu tainic zăvor, 

Te port printr-al anilor șir, 

Te port și cu tine pe drum mă strecor, 

Păzindu-ți în suflet temutul fior 

Ca floarea polenu-n potir. 

În jurul meu urlă al lumii război 

Cu vifor flămând și păgân, 

În jurul meu cade și praf și noroi, 

Și nimeni nu știe din tristul convoi 

Ce strâng eu statornic la sân. 

Tu, chiot sălbatic din sute de guri, 

Zadarnic îmi strigi în urechi, 

Prin vămile vieții și prin cotituri, 

Ea vine cu mine și nu poți s-o furi, 

O taină din zilele vechi. 

Când noaptea-mi coboară la geamul închis 

Și-n casa mea nimenea nu-i, 

Ca de pe alte tărâmuri trimis, 

În zboru-i molatic, plăpândul meu vis 

M-atinge cu aripa lui. 

Atunci se desfac ale tale comori 

Și raiu-mi aduc pe pământ, 

Atunci la fereastră-mi vin privighetori 

Și toate te cântă... le-ascult până-n zori... 

Iubirea mea și eu te cânt...