Cu trupul biruit de jale 

Un trandafir se stinge-n glastră, 

Stropindu-și plânsul de petale 

Pe perinița din fereastră... 

Se zbuciumă sărmana floare 

Și moare-n patima ei mută, 

Ca-n inima de fată mare 

O dragoste nepricepută. 

Se zbuciumă și până mâine 

Își scutură podoaba-ntreagă, 

Iar mâna gingașei stăpâne 

Alt trandafir o să-și culeagă. 

Și rând pe rând au să mai vie 

Tot alte flori în vechea glastră, 

Asemeni viselor ce-nvie 

Și mor zâmbind în calea noastră.