Petrec cu ochii-ntreaga carte

Și cu privirea mea umilă

Comorile eternei arte

Le văd pe fiecare filă...

Cum se strecor atâtea rânduri

Cu-nțelepciune de viață,

Le recitesc și-mi zic pe gânduri:

„Tu nu poți da nici o povață!”.

Un cântec doar de s-a alege

Din toată lunga ta corvoadă,

Copac bătut de-a firii lege,

E floarea singura ta roadă...