Atât de tristă-i dimineața 

Acum când plânge-o toamnă nouă, 

Când cade din copaci viața 

Și frunze galbene mă plouă. 

O lume-ntreagă simți cum moare 

Într-o tulpină ce se-ndoaie, 

În orice zvon o așteptare 

Și-un vis în fiecare foaie. 

Abia o brumă fără milă 

Și vara mi-a fugit departe, 

Răsar, movilă de movilă, 

În jur de mine frunze moarte. 

Ce taină le-a desprins în șoapte 

Mai multe azi ca altădată, 

Ce visuri au murit azi-noapte 

Cu-atâta frunză spulberată? 

Icoane negre mi s-arată, 

Și nu știu cum, dar mi se pare 

Că-n noaptea asta-ntunecată 

S-a prăpădit o fată mare.