Carmen laboris

Veniți în horă de frăție 

Străvechii câmpului străjeri, 

Ce ocrotiți de-o veșnicie 

A muncii rodnice dureri. 

Veniți, plugari, veniți, oștenii 

Celui mai vechi și sfânt război, 

Tovarăși buni ai Cosânzenii, 

Veniți cu noi! 

În goana vieții-nviforată 

Strigați: Plugarii-n veci nu pier, 

Căci lor pământul sfânt li-e tată, 

Și frate soarele din cer. 

În casele cu grinzi bătrâne 

Voi rostul lumii așezați. 

Sus, dătătorilor de pâine, 

În patimi și credințe frați, 

Voi, platnici de sudori și sânge, 

Voi, cei bogați și totuși goi, 

Veniți să ne-nvățați a plânge, 

Veniți cu noi! 

Veniți, stăruitoare gloată, 

Strigați s-auză mici și mari; 

E răzimată lumea toată 

Pe palme aspre de plugari! 

Năpraznic vifor de dreptate 

Vă doarme-n sufletu-nnoptat, 

Și spală lumea de păcate 

Când rele mâini l-au deșteptat, 

De grele vremi de mai-nainte 

De-al răsplătirii greu șuvoi, 

Veniți, aducători aminte, 

Veniți cu noi! 

Strigați să știe largul zării, 

S-auză toți câți trag în jug: 

Că focul roș al răzbunării 

Topește fierele de plug!

Share on Twitter Share on Facebook