Mai recitesc o pagină bolnavă

Din spleen-ul tău încarcerat în rime,

În noaptea asta plină de otravă,

Când nu mai râd, căci nu mă vede nime...

Mai recitesc și filă după filă,

Par niște triste galbene petale,

E pretutindeni brumă fără milă

Și-atâta toamnă-n versurile tale...

Ce turn înalt, strălucitor de gheață

Ți-e mintea... Văd la orice cotitură

Cum câte-un picur proaspăt de viață

Primește-a morții cuminecătură...

Pe rând, pe rând, viziuni multicolore,

Bețiile cu-a lor apoteoză

Mor în căderea vorbelor sonore,

Când visu-și moaie aripa-n nevroză.

Simt sufletul învins cum ți se frânge,

Un Crist cu pieptul zdrențuit de suliți,

Pare că văd cum ai stropit cu sânge,

Pe unde-ai fost, noroiul de pe uliți...

Cum, stând așa, cu coatele pe masă,

Urâtu-ncinge fruntea mea de ceară,

Iar noaptea grea asupra mea îl lasă:

O lespede pe-o pace funerară...