Când trec umbrele-nserării,

Pânze de-argint fuior,

N-auzi spasmurile mării

Cum ne strigă-n hora lor?

Din păgâna și adânca

Undelor îmbrățișare,

Dintr-un val ce sparge stânca

Un fior prelung tresare...

Parc-o taină se ridică

Din primejdia de apă,

Ochii tăi supuși de frică

Vreau cucernic s-o priceapă.

Eu o știu atât de bine...

E povestea de demult,

Din uitate vremuri vine

Înc-o dată s-o ascult.