S-abat mustrări din altă vreme,

Din vremea când nu ne știam,

Și vin pe nume să mă cheme,

Să-mi strige nopțile la geam,

Ca o pădure de blesteme...

Trecutul tău de-odinioară,

Prăpastie cu multe guri,

Cu întrebări ce mă-nfioară,

Cu șerpuiri și cotituri...

Trecutul, nesătulă fiară...

Trecutul, umbră vinovată,

Tâlhar scăpat de sub zăvor,

Din cripta lui întunecată,

Se furișează, călător,

Și lângă patul meu s-arată.

Trecutul, cioclu de morminte,

Sinistru oaspete de-amurg,

Neguțător de jurăminte,

Din haina-i ciuruită curg,

Drept zdrențe, -aducerile-aminte.

El vine tainic să dezgroape

Tot ce-am închis în țintirim,

Ne-aduce lacrimi în pleoape...

– Dă-mi mâna ta, să-l gâtuim,

Trecutul, când îl simți aproape...