Poetul

El nu-i canar de colivie

Nici câine paznic de ogradă,

Nici cal de ham, bun de corvadă,

Nici vultur de menajerie...

Demult, în noaptea cea dintâie,

Când ochii lui au prins să vadă,

Era o noapte de baladă

Cu cer rănit de vijelie.

Superba morții serenadă

Cânta pe-a mărilor pustie,

Și-n zarea neagră-plumburie

Urla un lup flămând de pradă,

Iar dintr-a norilor grămadă,

Un fulger groaznic de mânie

Se ascuțea în drum să cadă

Pe niște lanțuri de robie.

Atunci, ursita care scrie

Cărarea din copilărie,

Simțind a cerului dovadă,

Și-a zis, zâmbind cu ironie:

– Nu-l fac canar de colivie,

Nici câine paznic de ogradă,

Nici cal de ham, bun de corvadă,

Nici vultur de menajerie...

Și-a scris în carte:

        Poezie!

Share on Twitter Share on Facebook