Va fi-ntr-o zi de primăvară

Cu molcom zvon în zări albastre,

Când poate nimeni n-a mai plânge

Fărâmițarea țării noastre.

În negură de ani de zile

Se va fi scufundat Calvarul

Și doar bătrânii de-or mai spune

Pe unde-a fost de mult hotarul...

Atunci se va urni deodată

Într-un cutremur toată firea

Și-un chiot surd din depărtare

Va despica nemărginirea...

De peste granița cea nouă,

Ca o sălbatică urgie,

Strigând spre țarina Moldovei,

Un munte s-a pornit să vie...

Și va să-nsemne cronicarul

Atunci o zi vijelioasă,

Ceahlăul n-a rămas la dușmani,

Ceahlăul s-a întors acasă.