Azi în zadar vrea inima bolnavă

Să-mi prind-un vis din norii moi de seară,

Azi umbrele amurgului de vară

Miroase toate-a moarte și-a otravă...

Zbătându-se în goana lui de fiară,

Pământul simt cum s-a urcat în slavă;

Mașina lui îmi uruie grozavă

Spărgând a bolții pace legendară...

Rănit văzduhul tremură-n răsfrângeri,

Se duc din el popoarele de îngeri,

Și-n mintea mea un basm frumos se frânge!

Nu mai ești sfântă rază diafană,

Căci cerul alb și fără de prihană

Azi e stropit cu pete mari de sânge...