Tu, tainică, curată Poezie, 

Biserică cu porți neîncuiate, 

Tu neamurile gândurilor toate 

Cu drag le lași la pragul tău să vie. 

Tot sufletul la poarta ta când bate, 

Drumeț slăbit, puterile-și învie, 

Își spovedește patimile ție, 

Și ele-adorm de tine alinate. 

Păcate vin sub bolta-ți milostivă, 

Tu le asculți pe toate deopotrivă 

Și le oprești neghina și amarul. 

Dar tu rămâi de-a pururea senină, 

Căci nu-i pribeag ce-n fața ta se-nchină 

C-o lacrimă să nu-ți spele altarul.