Vezi, multe păcate

Sunt pe lumea asta,

Lui Ion Crâșmarul

I-a fugit nevasta;

Mi se pare cu vătavul i-a fugit nevasta.

Trei zile-mplinite

Și-a grijit amarul,

Cu obrajii-n palme

A vegheat crâșmarul;

Fără pâine, fără apă a vegheat crâșmarul.

Când a fost de-a patra,

Și-a chemat ortacii,

Gloată voinicească

Mi-au venit săracii;

Lotri mari din două sate, mi-au venit săraci...

„Beți , copii, de-acuma

Rău să nu vă pară;

Să bem crâșma toată

Până de cu sară;

Praf din toate să s-aleagă până de cu sară!”

S-au sumes voinici

Și mi-au prins păharul,

De buți și butoaie

Mi-au golit celarul;

De cuprinsurile toate mi-au golit celarul...

Zice-un baci năstrușnic

Vorbe legănate:

„Bea și tu, Ioane,

Bea și tu, fârtate;

Cine știe câtă vreme mai trăim, fârtate!”.

Dar Ion Crâșmarul

Bea și nu prea foarte

Și-i părea obrazul

Galben ca de moarte;

Era răzimat pe coate, galben ca de moarte.

Colo, cătră sară,

Strașina de paie

A-nceput să ardă

Foc cu vâlvătaie;

De trei părți vărsa din crâșmă foc cu vâlvătaie!

Lui Ion Crâșmarul

Nu-i mai știu de nume.

Spun că peste muche

A plecat în lume;

Cu căciula pe sprâncene, a plecat în lume...