De-oi muri la primăvară,

Să mă plângeți tu și mama;

Amândouă să mă plângeți

Și să vă cerniți năframa.

Nimeni altul nu mai plângă

Răposata voastră fală,

Și vă rog cu îngroparea

Nu vă faceți cheltuială...

Să chemați pe popa Naie 

Să-mi citească din scriptură 

Și să spună cuvântare: 

C-am fost om cu-nvățătură.

Dar că m-am născut, pesemne,

Într-o zodie ciudată,

De m-a bătut nenorocul

De pe lumea asta toată.

Știu că va-ntrista tot satul 

Lucrul ăst', că tare-i jelnic; 

I-or cădea și popii Naie 

Lacrimi multe-n moliftelnic. 

Voi să-i dați lui popa Naie

Liturghii o lună-ntreagă,

Că-i sărac și popa Naie

Și n-are bucate, dragă.