Noroc, logofeți de-acum zece ani! 

Primiți-mă, rogu-vă, iarăși 

Și gândului vostru mă faceți părtaș 

Și glumelor voastre tovarăș.

Departe-am fost eu, frățâni, la oraș, 

Și legea pe-acolo nu-i bună, 

Crâșmarii te mint și nu știu lăutarii 

Aievea ce-i graiul din strună.

De-aceia venit-am să văd înc-odată

Senina și vesela horă,

Cumătră cu sufletul vostru curat,

Cu biata mea inimă, soră.

Așa! Să le văd închiegându-se-n lanț, 

Vânjoasele brațe rotunde,

Și tropotul vostru din greu apăsat 

Tărâmul să stea să-l scufunde. 

Așa! M-așteptați, vin și eu cu voi, 

Cămașa răsfrâng-o de mâneci, 

Să-ncepem alaiul, vrășmașul alai, 

De praznicul sfintei Dumineci.

Un pas înainte și doi înapoi 

La dreapta, la stânga 'nainte... 

Un pas...

................................

................................

Lăsați-mă! — Mă duc. Cetesc 

În ochii voștri ai tuturora: 

Nu e de rândul cetei noastre 

Cel ce-a uitat să joace hora.