Mireasa cerului albastru

Își împânzește-n ape chipul,

De vraja ei tresare unda

Și-nfiorează-se nisipul.

S-aștern bobițele de rouă

Pe-ntinsul luncii patrafir:

Din mâna cerului, părinte,

Se cerne preacuratul mir...

În mulcom zvon se-mbrățișează

Cu apa trestia bolnavă -

Doi licurici și-aprind sfiala

În adăpostul de otavă.

S-aude toaca cum, grăbită,

În fag o bate-o gheunoaie -

Se odihnesc pe iarbă mieii,

Și zurgălăii de cioaie.

Domol purcede glas de schijă

De la clopotnița din deal,

Să povestească lumii jalea

Înstrăinatului Ardeal.