Bolta și-a cernit năframa

Ca o mamă întristată,

Floarea-soarelui pe câmpuri

Pleacă fruntea-ngândurată.

Zarea-și picură argintul

Pe ovezele de aur,

Ostenit, din aripi bate,

Ca un vis pribeag, un graur.

Codrul cântăreții-și culcă,

Doarme trestia bolnavă,

Dorm doi pui de nevăstuică

Sub o brazdă de otavă.

S-a oprit trudita moară,

Doarme apa la irugă,

Răzimat pe coate-adoarme

Un cioban întins pe glugă.

Doarme cerul și pământul

Într-o dulce-mbrățișare...

Doar izvorul mai tresaltă

Ca un sân de fată mare.