COR

(Contopindu-se cu murmurul mulțimii zgomotoase, acompaniat de-o muzică domoală.)

Urlă valurile vieții,

Lume nouă-i orice undă,

Cui ce-i pasă de se-nalță,

Ce te temi de se scufundă?

Azi ți-e teamă că mulțimea

Pe alesul ți-l înghite,

Mâine crezi că sfarmă insul

Milioane răzvrătite.

Azi știința, poezia

Vine mâine să te cheme.

Vrei să-ncercui lumi de valuri

În îngustele sisteme?

Truda veșnic îți rămâne

Fără rost și-nfiripare,

Și cu murmur lung de ape

Râde neânvinsa mare.

Lasă-i valul! Viața însăși

Are legi îngrăditoare.

Toate-n lupta ei eternă

Sunt pe veci dăinuitoare.

Toate-s vechi și nouă toate

În vrăjita ei cântare!

ADAM

Iată-ntrupată vechea mea dorință,

Pân’azi mi-a fost o rătăcire calea,

Acum stă viața-n fața mea întreagă

Și-atâtea-ndemnuri îmi trezește-n suflet

Întinsa ei întrecere de glasuri.

LUCIFER

Din înălțime-i mândră și asemeni

Unei cântări de liturghie… Toate:

Suspin și vaier, glasuri răgușite,

Până se urcă-n cântec, se topesc.

La Dumnezeu în chipul ăst ajunge,

De-aceea el e-ncredințat cu totul

Că-i fără greș alcătuirea lui.

Dar jos se schimbă armonia, jos

O tulbură a inimii bătaie.

ADAM

Duh îndoielnic, lumea asta, spune,

Nu-i mai frumoasă decât cea de ieri,

Cu tot amarul rătăcirii mele?

S-au prăbușit mucegăite ziduri,

S-au risipit înfricoșați strigoi,

Pe cari trecutu-n glorie, sfințiți,

Ca pe-un blestem viitorimii-i lasă.

Azi e tărâmul liberei întreceri,

Azi nu sunt robi să-nalțe piramide.

LUCIFER

Nici în Egipt nu s-ar fi auzit

În înălțime gemătul de sclavi,

Fără de care fapta lor e mare!

Ori în Atena, n-a lucrat cuminte

Poporul suveran, n-a fost în drept,

Când și-a jertfit pe omul cel mai scump,

Ca patria să-și scape de primejdii?

Când vezi de sus, atuncea nu te-ncurcă

Plâns de femei, sau alte nebunii.

ADAM

Destul, destul, eternule sofist!

LUCIFER

Si dacă astăzi vaierul e mort,

În schimb sunt toate reci și fără lustru.

Unde-i înaltul, sufletul să-ți cheme,

Ori adâncimea, să te înfioare?

A vieții dulce-mpestrițare unde-i?

Nu mai e valul mării care luptă -

Sunt mlaștini azi, orăcăit de broaște.

ADAM

Mă-mpacă gândul binelui obștesc.

LUCIFER

Și tu, o, vezi din jilțul tău înalt

Viața care-ți strigă la picioare,

Ca un rapsod al zilelor apuse.

N-aude vaier, glasuri răgușite.

Ce-nseamnă el, e-un cântec de demult…

ADAM

A devenit romantic și Satana,

Ori doctrinar… Câștig sunt amândouă.

LUCIFER (Arătând spre Tower.)

Nu-i de mirat, când azi stăm pe ruine

De vremuri vechi și jos e-o lume nouă…

ADAM

Temeiul tău eu ruginit îl cred

Și ne-nfricat cobor în lumea nouă!

N-am teamă că ideea, poezia,

În valul ei din nou să n-o găsesc.

Nu va fi poate întrupată-acum

În strămoșeasca luptă de titani,

Dar și-a clădit în cercul ei blajin

O lume mult mai binecuvântată.

LUCIFER

Nici să n-o temi, căci până este încă

Materie, și forța mea trăiește,

Luptând cu ea ca o tăgadă, și

Pân’ va mai bate-o inimă de om,

Pân’ creierul trezește-o conștiință,

Pân’ stăvilar va pune-orânduiala

Atâtor doruri ce răsar în suflet,

Vor dăinui în lumea mea de duhuri:

Idee, artă, drept tăgăduire.

Dar spune-mi tu în ce fel de vestmânt

Vom coborâ jos în vârtej, căci astfel

Numai aici putem sta, unde vălul

Iluziilor vechi ne înconjoară.

ADAM

În orice fel! Din voia sorții, azi

Aleși nu sunt! Ca să vedem ce este

În pătura poporului cea largă,

Să coborâm!

(Coboară amândoi în interiorul Towerului, reapar degrabă îmbrăcați în muncitori și, ieșind pe poartă, se amestecă în mulțime. Lângă baraca unui teatru de păpuși stă proprietarul; lângă el, de lanț, o maimuță în haină roșie.)

OMUL CU MARIONETELE

      Aici, stimabili domni!

Se-ncepe-acum! Petreceți de minune,

E-o comedie cu mult haz! Vedeți

Cum șarpele, pe cea dintâi femeie,

Dorind să știe tot, a înșelat-o.

Și cum apoi, pe primul om, tot ca,

L-a dat la fund… Și veți vedea maimuța

Făcând pe omul plin de demnitate…

Și-un urs zbanghiu, maestru de balet…

Pe-aici, pe-aici, stimabili domni!

(Îmbulzeală împrejurul teatrului.)

LUCIFER

      Adame!

Aici vorbesc de noi! Tot e frumos

Să ți se dea un rol pe urma cărui

Să poată să petreacă tineretul

Asupra ta, de șase mii de ani.

ADAM

E proastă gluma, mergem mai departe.

LUCIFER

E gluma rea? Dar uite cum petrec

Acești copii cu fața-mbujorată

Ce adineaori ațipeau în bancă,

Când ascultau pe Nepos! Cine oare

Are dreptate? — Acei ce intră-n viață

Cu-ncrederea puterii ce s-a naște,

Ori cei ce ies cu creieri obosiți?

Oare Shakespeare mai mult îți place ție,

Ca lor caricaturile de-aici?

ADAM

Caricatura, iată ce detest!

LUCIFER

Din lumea greacă-i ura asta. Iată,

Eu, ce sunt fiul școalei noi, sau tatăl

– La spirite deosebire nu-i -

În romantism grotescul îl iubesc!

Pe-un chip de om o urmă de maimuță,

După sublim un bulgăr de noroi!

Simțire șchioapă, haină de cămilă,

Pudoarea prinsă-n glasul de cocotă,

Tămâie celui mic și nevoiaș,

Blestémul neputinței care urlă

În fața dragostei, — aceste toate

Mă fac să uit că mi-am pierdut imperiul,

Căci într-o formă nouă mă renasc.

OMUL CU MARIONETELE (Bătând pe Adam pe umăr.)

Ce v-așezați la locul cel mai bun!?

Hei, derbedei! Fac glume pe degeaba

Numai aceia cari, burduf de viață,

Se spânzură.

(Adam și Lucifer se dau la o parte. Vine o fetiță vânzând violete.)

FETIȚA

Vestitoare-a primăverii,

Violete cumpărați,

La orfani ele dau pâine

Și podoabă la bogați!

O MAMĂ (Cumpărând violete.)

Dă-mi să le duc copilului meu mort.

O FATĂ (Cumpărând și ea.)

Podoaba lor în plete am s-o port.

FETIȚA

Luați, luați! Boieri, am violete!

(Trece.)

UN GIUVAERGIU (În ușa prăvăliei.)

Cum zdreanța asta face concurență,

Și nu putem din modă s-o mai scoatem?

Pe-un sun frumos se cer mărgăritare

Din fund de mări aduse de-ndrăzneții

Ce-au înfruntat primejdie de moarte.

(Două fete burgheze vin împreună.)

PRIMA FATĂ

Frumoase stofe și bijuterii.

A DOUA FATĂ

De-ar fi să facă cinste cineva…

PRIMA FATĂ

Bărbații azi o fac numai având

Scop lăturalnic, rușinos.

A DOUA FATĂ

      Nici astfel!

Li-e gustul azi stricat de icre negre

Și de cocote…

PRIMA FATĂ

      Încrezuți, de-aceea

Nici nu au timp să ne mai bage-n seamă.

A DOUA FATÂ

Ori prea sfioși; de nici nu îndrăznesc…

(Trec înainte.)

(Sub o șatră se vinde băutură. Împrejurul mesei fac chef muncitorii. Mai în fund muzică și dans. Soldați, cetățeni și tot felul de popor se plimbă și se veselește.)

CÂRCIUMARUL (Între oaspeții lui.)

Fiți veseli toți! S-a dus ziua de ieri

Și nu știu: mâine mai trăim, fârtați?

Hrănește Domnul păsările toate.

Și toate sunt deșertăciune, toate!

Așa zice Scriptura.

LUCIFER

      Mie-mi place

Filozofia lui. Să ne-așezăm aici,

Pe-o bancă bună, undeva la umbră,

Să ne uităm poporul cum petrece,

Cu vin acrit și cu taraf de bâlci.

PRIMUL MUNCITOR (La masă.)

Mașinile le-a iscodit Satana,

Ca să ne fure pâinea de la gură.

AL DOILEA MUNCITOR

Pân-ai ce bea, îți mai îneci necazul.

PRIMUL MUNCITOR

Bogatul și cu dracul sânge sug.

De-ar fi aici, cum i-aș trimite-n iad!

Mai multe pilde trebui’, ca deunăzi.

AL TREILEA MUNCITOR

Ce-am câștigat? Îl spânzură chiar azi!

Iar soarta, vezi, e tot cea de demult!

AL DOILEA MUNCITOR

Sunteți nebuni! Eu, de-ar veni bogatul,

Nu strig la el, îl pun cu mine-alături,

Să văd și eu cum știu petrece domnii.

CÂRCIUMARUL (Către Adam.)

Cu ce putem să vă servim?

ADAM

      Nimic!

CÂRCIUMARUL

Netrebnici! Haid’, plecați. Ori vi se pare

Că banii mei sunt de furat, ori vreau

Să-mi văd copiii mâine cerșetori!

ADAM (Ridicându-se.)

Cum îndrăznești?

LUCIFER

      Dă-i pace,-i dobitoc!

ADAM

Să mergem deci, să nu ne mai uităm

Cum poți să schimbi pe om în animal.

LUCIFER

A, vezi, aici e ce-am căutat de mult,

Aici petrecem bine, nu ne pasă…

Vezi zarva asta, râsetul sălbatec

Și flacăra desfrâului nebun

Ce-aprinde-obrajii… Clipe de uitare…

Se-ngroapă-n ele-o lume de mizerii, -

Nu-ți place-aici?

ADAM

      Pe mine mă scârbesc.

(Au ajuns la dansatori. Doi cerșetori vin certându-se.)

PRIMUL CERȘETOR

E locul meu. Eu am permis aici.

AL DOILEA CERȘETOR

Îndură-te! Altfél mă prăpădesc,

Nu mai lucrez de două săptămâni.

PRIMUL CERȘETOR

Așa? Nu ești, deci, cerșetor în lege.

Să pleci, că chem poliția… Vezi, hoțul…

(Al doilea cerșetor dispare, primul ocupă locul.)

Pe rănile din trupul lui Hristos,

Boieri, dați milă celui oropsit!

(Un soldat smulge dansatoarea din brațele unei calfe.)

SOLDATUL

Mârlane,-n lături! Crezi că și tu numeri

Ceva?

CALFA

O simți, de nu-mi dai crezământ!

A DOUA CALFA

Hai, lasă-l, frate, feri din drumul lui;

Cu el e-acum puterea.

PRIMA CALFĂ

      Dar atunci

De ce ne mai batjocorește? Suge

Destul, ca lipitorile, cu-ai lui.

O COCOTĂ (Cântând.)

Si din gheară de balaur

S-au furat mere de aur,

Azi balauri nu mai sunt,

Dar sunt mere pe pământ,

Numai prostul le privește,

Să le rupă nu-ndrăznește!

(Se lipește de un tânăr.)

LUCIFER (Cu ochii pierduți la cei ce petrec.)

Îmi place, vezi, cochetăria asta.

Să-și poarte-n lume cel bogat comoara.

Zgârcitul stă pe lada lui de fier -

Ce-mi pasă-n ladă aur e sau zdrențe?

Vezi colo-n colț un băiețandru! Uite

Ce mișcătoare-i gelozia lui!

Își teme fata, oriunde se uită!

Pricepe el cât preț e-n clipa asta

Și bine știe, dar puțin îi pasă,

Că mâine alte brațe o cuprind.

ADAM (Unui lăutar.)

De ce-ți bați joc de meserie, frate?

Îți place ție cântecul tău? Spune!

LĂUTARUL

Nu-mi place! Nu! E-un chin nemărginit

Să-l cânt de veci și să mă uit la ei,

Cum toți petrec și-l chiuiesc din nou!

Și-n somn i-aud! Dar ce să fac? Nu știu

Alt meșteșug și trebui’ să trăiesc.

LUCIFER (Tot adâncit în contemplație.)

Nici nu credeam să fie tineretul

Așa-nțelept în judecata lui.

Fetița stie că nu-i cea din urmă

Clipa de azi ce-și dăruie plăcerii,

Și ochii ei, cât stă îmbrățișată,

Își caută un nou iubit. Copii!

Voi imi stârniți atâta bucurie,

C-așa, zâmbind, munciți toți pentru mine.

Păcatul și mizeria vă dau,

Din partea mea, drept binecuvântarea!

CALFA A DOUA (Fredonând.)

Am muncit o săptămână;

Astăzi cu paharu-n mână

Și cu fata stau la masă,

Nici de dracul nu-mi mai pasă!

(Se aud acordurile finale ale unei muzici bisericești. Eva ca o fată de burghez, cu o carte de rugăciuni și cu un buchet de flori în mână, vine de la biserică, cu mama ei.)

UN VÂNZĂTOR

Pe aici, pe-aici, frumoasă domnișoară,

Vă vindem bun și ieftin, ca la nimeni!

AL DOILEA VÂNZĂTOR

Nu-l credeți, nu! Înșală la cântar!

Și marfa-i veche!’ Ncoace, domnișoară!

ADAM

A, Lucifer, mă ții aici, în colț,

Când fericirea trece întrupată

În fața mea și-n drumul ei dispare!

LUCIFER

Așa ceva nu-i lucru tocmai nou.

ADAM

De la-nchinare vine… Ce frumos…

LUCIFER

A fost să vadă și s-o vadă.

ADAM

      Gluma

Ți-e rece, vezi, nu poate s-o atingă.

Pe buze are încă rugăciunea.

LUCIFER

Te pocăiești… Te văd și credincios…

ADAM

Prostii! Oricâtă gheață port în suflet

E vina mea. Dar într-un sân de fată

Prejudecata de demult o cer,

Această sfântă, veche poezie,

Un imn uitat al vremurilor duse,

Polenul scump al florilor…

LUCIFER

                  Arată-mi,

Deci, unde-i acest petec rupt din cer?

Căci nu vei cere să-ți ghicească dracul

În orice clipă gustul. E de-ajuns

Să-l împlinească!

ADAM

      Ar putea să fie

Altcineva decât această fată?

LUCIFER

Așa gândește gheunoaia, când

Un vierme-a prins în zbor; privește-n jur

Cu-atâta grijă, crede că pe lume

E cea mai bună bucătura ei,

Iar porumbielul stă scârbit! Și omul,

Norocul lui el singur și-l clădește,

Adese,-acolo unde altul vede

Un iad…

ADAM

      Ce demnă feciorie văd!

Nici să m-aproprii nu-ndrăznesc!

LUCIFER

      Curaj,

Ești oaspe vechi doar la femei, gândește

Că și ea se va vinde-odată…

ADAM

      Taci!

LUCIFER

Poate mai scump ca altele…

(Un tânăr se apropie sfios de Eva și-i întinde o inimă de turtă dulce.)

TÂNĂRUL

      Primiți,

Vă rog, un mic cadou de bâlci; vi-l dau

Din inimă!

EVA

      Artur! Nu ne-ai uitat, ești bun.

[MAMA]

Nu ne-am văzut de mult! Treci pe la noi!

(Vorbesc încet. Adam se uită enervat, pănă pleacă tănărul.)

ADAM

Acest copil ar fi să stăpânească

Ce sufletul meu veșnic a dorit?

Cum își șoptese în taină… Cum zâmbesc…

Îi face semn acum… Ce chin, ce chin…

Vreau să-i vorbesc!

(Se apropie de Eva.)

MAMA

      Părinții lui Artur

Cu stare sunt, e drept, dar nu se știe

Cu ce ochi văd ei legătura voastră.

Rivalul lui să nu-l nesocotești, -

Acel ce azi ți-a oferit buchetul.

ADAM

Îngăduiți să vă conduc la drum;

N-aș vrea să suferiți în îmbulzeală.

EVA

Ce-obrăznicie!

MAMA

      Domnule, în lături!

Nu cumva crezi că fata mea primește

Cuvinte dulci din gura orișicui?

ADAM

Ce-aș spune alta? Așa am visat eu

De-atâtea ori femeia-ideal!

MAMA

Puteți visa tot ce poftiți, dar sigur

Că n-au s-ajungă farmecele fetei

Pe orice mâini de cerșetor…

(Adam stă tulburat, o țigancă bătrână se apropie de Eva.)

ȚIGANCA

      Vai, Doamne!

Minunea lumii, scumpă domnișoară,

Arată-mi mâna mititică, albă,

Să-ți spun ce fire îți urzesc norocul.

(I se uită în palmă.)

A, văd un mire mândru… Și-i aproape…

Copii frumoși… Avere… Sănătate…

(I se dă bacșiș.)

LUCIFER (Arată spre Adam.)

Ce zici de soarta prietenului meu?

ȚIGANCA

Nu văd prea bine: funia sau foamea…

ADAM (Către Eva.)

De ce m-alungi așa? De ce? Eu simt

Că inima ți-a fost ursită mie…

EVA

De ce-l lași, mamă?

MAMA

      Am să chem gardistul,

De nu te duci!

EVA

      Se cumințește, poate;

La urma urmei rău nu ne-a făcut.

(Trec înainte.)

ADAM

Te-ai risipit, deci, sfântă poezie,

Te-ai dus de tot din proza-acestei lumi?

LUCIFER

Nu! Nu s-a dus! Doar inima de turtă

Și florile și dansul și frunzișul…

Ce sunt? Nu fi atât de-alegător,

Rămân încă pe seama ta iluzii…

ADAM

Ce preț mai au când pofta de câștig

Le-nhață-acum în gheara ei murdară

Și nicăieri nu mai vedem înaltul…

LUCIFER

Îl mai găsești pe băncile de școală

Ce nu cunosc gospodăria vieții…

Vezi, vin aici câțiva fârtați…

(Câțiva studenți vin în plimbare.)

PRIMUL STUDENT

      Băieți,

Fiți veseli azi, ne-am scuturat de praf!

E timpul să gustăm ceva…

AL DOILEA STUDENT

      La câmp!

Mi-e scârbă de oraș, de negustori,

De rânduiala lor…

AL TREILEA STUDENT

      Ce ziceți, oare,

Să ne luăm cu cineva la harță?

E și cu haz, și chiar mai bărbătește!

PRIMUL STUDENT

Din brațele acestor mercenari

Să smulgem fete, le facem tărăboi.

Fugim cu ele repede-n pădure.

Parale-avem de muzică și bere,

Și-n amintirea biruinței noastre,

Rumeni la mutră; suntem pân’diseară

Ca niște prinți…

AL PATRULEA STUDENT

      E admirabil, da!

Să epatăm burghezii!

PRIMUL STUDENT

      Mai aproape

Să strângem lanțul prieteniei noastre,

Să hoinărim cât mai avem răgaz,

Pân’ patria ne va chema o dată,

Pe-un câmp mai nobil, sufletul…

(Pleacă.)

ADAM

      Tot este

Și-un chip frumos în lumea asta stearpă…

Simt germenul unei vieți mai bune.

LUCIFER

O, vei vedea și ce-a rodit sămânța

Când a scăpat din praful de la școală.

Ca tinerii ce i-ai văzut acum

Au fost de mult și cei doi fabricanți.

(Doi fabricanți vin vorbind.)

PRIMUL FABRICANT

E în zadar! Ne-omoară concurența

Și prețul ieftin; eu am fost silit

Să mai slăbesc în calitate marfa.

AL DOILEA FABRICANT

Să scazi din plata zilelor de lucru.

PRIMUL FABRICANT

Nu pot! Și-acum sunt răzvrătiți. Se plâng

Că să trăiască nu-s în stare, câinii…

Și este ceva-n tânguirea lor.

Dar cine-a spus că trebui’ să se-nsoare

Și cine-a zis să facă opt copii?

AL DOILEA FABRICANT

Să-i strângem, deci, mai bine, să-i oprim

La fabrică și noaptea jumătate.

Le-ajunge restul să se odihnească,

Că altfel, știi, visează, și nu-i bine.

(Trec înainte.)

ADAM

De ce mi i-ai adus în drum? Ce scârbă!

Dar spune, unde s-a pierdut fetița?

Acum arată-ți, Lucifer, puterea,

Fă să m-asculte!

LUCIFER

      Crezi că Lucifer

Își spulberă puterile pe fleacuri?

ADAM

Dar fleacul tău e pentru mine-o lume.

LUCIFER

Să fie, deci! Dar trebui’ să-mi urmezi,

Să-ți țărmurești simțirile, să minți…

Va fi a ta! Răspunde, cum te-ntreb!

(Tare, ca să fie auzit de țiganca de la spatele lor.)

Vedeți, mylord, cât e de neplăcut,

Când te cobori necunoscut în gloată -

Ne poticnim de noi și noi insulte.

De-ar ști-mprejur că azi patru corăbii

Din India ne ancorează-n port,

Le-ar fi altfel primirea…

ADAM

      Cred și eu…

ȚIGANCA (Aparte.)

A… vând cu preț descoperirea asta.

(Către Adam.)

V-am pedepsit cu profeția mea,

Căci ați dorit să rămâneți ascuns.

Dar nu sunt taine pentru mine, eu

Am legământ statornic cu Satana.

LUCIFER (Aparte.)

Auzi, strigoaia! Ea ne mai lipsea.

ȚIGANCA

Chiar azi sosesc corăbiile-n port,

Dar, uite, am o veste și mai bună,

Un îngeraș de fată-ți poartă gândul.

ADAM

Cum s-o câștig?

ȚIGANCA

      De mult e câștigată.

ADAM

M-a refuzat.

ȚIGANCA

      Tocmai de-aceea. Vine

Curând aici, o clipă și-ai să vezi…

Dar să nu uiți că ți-am vestit norocul.

(Pleacă.)

ADAM

Vezi, Lucifer, te-ntrece baba.

LUCIFER

      Eu

Nici nu-i contest strălucitorul merit,

Azi ea-mplinește rostul meu în lume.

(Într-o căruță, în sunet de trompete, înconjurat de mulțime, apare un șarlatan și se oprește în mijlocul scenei.)

ȘARLATANUL

În lături toți! Dați cinstea ce se cade

Unui moșneag ce l-a albit știința,

Pân’ ce-a săpat cu rară străduință

Comorile ascunse-ale naturii.

ADAM

Cine-i acest nebun?

LUCIFER

      Știința e.

Ca să trăiască, s-a făcut paiață…

E tot cea veche… de pe vremea ta,

Decât acum e chiotul mai mare…

ADAM

Eu n-am trecut măsura… Ce rușine…

LUCIFER

Nu-i vina lui. El n-are ce să facă,

Se teme, biet, și n-ar dori s-ajungă

Să i se scrie tristul epitaf:

      Ex gratia speciali,

      Mortuus in hospitali.

Când, ani întregi jertfindu-și pentru alții,

Cere răsplata hărniciei lui.

ȘARLATANUL

Eu m-am trudit spre binele mulțimii

Și azi v-aduc invențiile mele:

Într-un borcan am elixirul vieții,

Ce-ntinerește schilavi și bătrâni.

Îl cunoșteau odată faraonii.

Aici e apa vie-a lui Tancréd,

Aici cosmeticul Elenii,-aici

Astrologie, vine de la Kepler…

ADAM

Auzi ce vinde! Se-afundă în trecut,

Când noi cătam lumina-n viitor…

LUCIFER

Nicicând nu vezi prezentul respectat.

Nu-i nimeni geniu în halat. Abia

La zece ani de după cununie

Tu știi și poți să spui într-adevăr

Câte pistrui are nevasta ta.

ȘARLATANUL

Hai, cumpărați! N-o să vă pară rău.

Acest prilej nu-l mai aveți nicicând.

DIN MULȚIME

Aici! Sunt lucruri de folos… Eu cumpăr.

Vai, ce noroc, ce scule minunate.

LUCIFER

Ei vezi, nu crede nimeni în minuni

Și totuși toți se-nghesuie la marfă.

(Eva revine cu mama ei, în urma lor țiganca șopotind.)

EVA

Vorbe de clacă, îl cunoaștem doar!

ȚIGANCA

Să n-am noroc dacă vă mint… Atâta

Te-a îndrăgit boierul, că chiar azi

Te-ar face, zău, ibovnică. Ce casă!

Trăiești ca o prințesă, domnișoară:

Teátru, dans, trăsuri cu patru cai…

MAMA

Mai bine e, când stai să socotești,

Decât să văd cum mi te stingi nevastă

Într-o mansardă proastă, de cizmar.

ȚIGANCA

Uitați-vă! Cu ochii cum vă cată!

EVA

Destul de rău că nu ne vede încă

Mâini albe are! Da, pare-un boier.

MAMA

Nici soțul lui, da, mie nu-mi displace,

Deși e șchiop și nasul e cam strâmb,

Dar ce cinstit bărbat… puțin mai mátur.

Plec, fata mea. Tot e mai bine, cred,

Dacă vă las, o clipă-două, singuri.

ȚIGANCA (Lui Adam.)

M-a ascultat… Vezi, vine mititica…

ADAM

Da, zbor la ea… A, ce plăcere…

ȚIGANCA

      Dar,

Cine-a făcut treaba nu se uită.

LUCIFER (Îi dă bani.)

      Ține,

Sunt de la soțul meu, el îți dă banii,

Iar eu o mică strângere de mână.

ȚIGANCA (Țipând.)

Uf! ce mână tare!

(Pleacă.)

LUCIFER

      I-ai simți fiorul,

De-ai fi, babo, ce vrei să pari!

EVA (Către Adam.)

      Puteți,

Un cosmetic, din câte se îmbie,

Un mic cadou de bâlci să-mi cumpărați?

ADAM

Pe fața ta e vraja frumuseții

Fără pereche… Ce-aș putea să-ți dau?

(Șarlatanul trece înainte.)

EVA

Ah, ce gentil…

ADAM

      De ce vrei să-ți bați joc?

Mărgăritare, diamante scumpe

Voi atârna la gâtul tău frumos.

Nu doar c-aș vrea să-l mai împodobesc,

Ci fiindcă nu-i mai potrivit altar

De strălucire…

EVA

      Știu un argintar,

Dar prea e scump pentru-o sărmană fată.

ADAM

Hai să-l vedem.

LUCIFER

      Eu cred că-i în zadar.

Cu mine am odoare prețioase.

(Îi dă bijuteriile, pe care Eva le privește și încearcă.)

EVA

Vai, ce minune… Cum m-or pismui!

ADAM

Inima asta nu vreau s-o mai văd…

EVA

Pot s-o arunc, dacă ești contra ei.

(O aruncă.)

LUCIFER

Prea bine, eu o calc.

(Calcă pe ea.)

EVA

      Ce e, ce e?

Un glas aud, un țipăt mi se pare.

(În dubă duc un condamnat de-a lungul scenei; mulțimea se grămădește pe urma lui.)

DIN MULȚIME

Să ne grăbim! Ți-am spus cât e de laș.

Hai după el! Ș-acum e îndărătnic!

[ADAM]

EVA

Azi spânzură! Ce bine-i c-am venit!

Haidem și noi! Spectacolul te mișcă.

Și-i bun prilej să-mi vadă bogăția.

ADAM

Dar ce-a greșit nenorocitul?

EVA

      Nu știu!

LUCIFER

E tot atât, dar dacă vreți, v-o spun:

Lucra de mult în fabrici, la Lovél,

Otravă-i plumbul, asta înghițea,

Până-a ajuns deunăzi la spital.

Nevasta lui a cunoscut mizeria

Și, vezi, băiatul, tânărul Lovél

Era frumos și-avea inimă bună…

S-au întâlnit și totul au uitat.

PRIMUL MUNCITOR

Fii vesel, frate! Mori ca un martir.

Rămâne-n veci cu noi numele tău.

LUCIFER

Când i-a trecut, n-a mai găsit femeia,

Nici locul lui; cerea muncă-n zadar.

S-a răzvrătit, a îndrăznit să strige, -

L-a pălmuit băiatul lui Lovél,

Lui i-a căzut în mână un cuțit…

Acum îl duc… A înnebunit bătrânul

Lovél…

(La ultimele cuvinte, vine bătrânul Lovel, călcând cu gravitate de nebun.)

LOVEL

      Tu minți! Eu nu-s nebun! Tu minți!

N-aud ce-mi spune sângele ce-a curs?

Vă dau; vă dau comoara mea întreagă,

Dar faceți voi să amuțească rana!

De nu, mai bine vreau să fiu nebun!…

AL TREILEA MUNCITOR

Te-om răzbuna noi, nu te teme tu!

PRIMUL MUNCITOR

Ridică-te, căci ei sunt păcătoși…

(Condamnatul trece înainte, cu suita lui.)

ADAM

De ce-mi apari, vedenie grozavă?

De unde știu eu care-i vinovatul?

Ori poate lumea singură-i de vină,

Păcate cresc din putregaiul ei…

LOVEL

Da, lumea e… Îți dau comoara mea,

Dar să n-aud cum mă tot strigă rana.

EVA

Haidéți, haidéți, că nu mai este loc!

ADAM

A… Fie-mi soarta binecuvântată

Că nu m-a pus judecător pe mine.

E-așa ușor la masă legi să scrii,

Așa degrabă judecă pripiții…

Dar cât de greu e după ce-ai pătruns

În tainițele inimii ascunse…

LUCIFER

Nu s-ar sfârși, cu-asemenea principii,

Nici un proces… Nu făptuiește nimeni

Păcatul lui din dorul de păcat…

Cuvânt de drept găsește chiar și dracul

Și fiecare crede-n dreptul lui…

Județul taie nodul încurcat,

A cărui fire mii de filantropi

S-ar strădui zadarnic să dezlege…

(Au ajuns la Tower, unde într-o firidă stă atârnată o icoană sfântă.)

EVA

Să ne oprim o clipă, dragii mei,

Lângă icoană să-mi așez buchetul.

LUCIFER (Șoptind.)

Oprește-o! Altfel totul s-a sfârșit.

ADAM

Copil curat — eu nu pot s-o opresc.

EVA

De fată mică m-am obișnuit,

Când trec pe-aici, să nu uit de icoană;

Îmi cade bine… Sunt gata degrabă

Și întârzierea o punem la loc.

(Atârnă buchetul lângă icoană, dar florile se ofilesc imediat și juvaerurile schimbate în șopârle i se desfac de la gât.)

Ce-i asta, Doamne sfinte?

LUCIFER

      În zadar

Ți-am spus să bagi de seamă.

EVA

      Ajutor!

ADAM

Ne vede lumea, dragă, fii pe pace,

Îți fac alt dar de mii de ori mai scump.

EVA

În lături! Ah! Mi-e groază. Ajutor!

Doi șarlatani de mână c-o strigoaie,

Au necinstit o fată cumsecade…

(Mulțimea se îngrămădește. Țiganca vine cu gardiștii.)

ȚIGANCA

Mi-au dat bani falși! Aci trebui’ să fie,

Uite-i în palmă, s-au făcut mercur!

LUCIFER

Nu banul meu, e palma ta de vină!

Vin să plecăm! Nu-i de glumit, Adame!

(Dispar în Tower și, în vreme ce zarva și încurcătura se măresc, apar din nou în vârful turnului.)

ADAM

Iar înșelat… Credeam că e destul

Să spulber groaza vremii de demult

Și liberă întrecerea să dau

Puterilor… dar iată un șurub,

Care ținea-n picioare angrenajul,

Am dat în lături: simțul pietății.

N-am pus în loc șurub mai iscusit…

Ce-ntrecere-i, când unul are spadă

Și brațul gol îl are celălalt?

Ce libertate-i, când flămânzi o sută

Trebui’ să intre-n jugul unui ins?

Aci se luptă câinii pentr-un os…

În urma lor eu vreau societate,

Ce apără, în loc să pedepsească,

Și-ndeamnă,-n loc să sperie, cu forțe

Ce se-nfrățesc ajunge la izbânda

Din zile vechi visată de știință,

Când rostu-ntreg e străjuit de minte!

Da, va veni… o știu… o simt… mă duc

În lumea ei, Lucífer!

LUCIFER

      Om nătâng!

Dar dacă tu, cu ochii îngrădiți,

Vezi numai zarva tulbure de jos,

Tu crezi că nu-i un legământ obștesc

Și nu-i sistem jos în atelier?

Privește dar cu ochi deschiși o clipă,

Să înțelegi ce muncă săvârșesc -

Dar pentru noi și nu pe seama lor!

(Se intunecă. Întreg bâlciul se grupează în mijlocul scenei, împrejurul unui mormânt deschis, la care sapa, dansează în jurul gropii și sar în ea pe rând, unii tăcuți, alții după ce-au spus câteva cuvinte.)

COR

Grăbiți cu sapele, grăbiți!

Mâine-i târziu și n-am sfârșit,

Și vor mai trece mii de ani

Și tot nu-i lucrul isprăvit!

E leagăn și sicriu la fel,

Sfârșește azi ce-ncepe mâine,

Flămând e și sătul la fel,

Ce-ngroapă azi, învie mâine.

(Răsună clopotul cimitirului.)

Răsună clopotul de seară,

Noi ne-am gătit și vrem hodină,

Cei mâine-n zori din nou treziți,

La muncă-n urma noastră vină!

OMUL CU MARIONETE

Vândut-am lumii veselie,

Dar eu n-am râs la comedie!

CÂRCIUMARUL

Cu toți paharul v-ați golit,

Vă fie somnul liniștit!

FETIȚA CU FLORILE

Nu mai am flori, dar veți vedea,

Răsar din nou pe groapa mea.

ȚIGANCA

Toți viitorul vreți să-l știți

Și-nchideți ochii îngroziți…

LOVEL

Ce n-am găsit cu banii toți

Îmi dă mormântul de trei coți.

MUNCITORUL

Azi săptămâna s-a sfârșit,

Se culcă trupul istovit.

STUDENTUL

Mi-ați tulburat un vis frumos,

Am să-l visez acolo jos!

SOLDATUL

Mă socoteam viteaz, și-acum

O groapă mă oprește-n drum!

COCOTA

Beția, fardul mi s-au dus,

Va fi și jos cum a fost sus?

CONDAMNATUL

Rămâneți lanțuri pe pământ,

Căci alte legi acolo sunt…

ȘARLATANUL

Ne-am răzbunat cu toți pe rând,

Azi ne răpune-același gând.

EVA

Mi te deschizi prăpastie adâncă,

Dar noaptea ta, să crezi, nu mă-nfioară:

Îți dau doar praful ce-am cules în cale,

Ființa mea în tine nu coboară!

Cu dragoste și mândră tinerețe

Eu mă cufund în larga veșnicie;

Surâsul meu ca razele de soare

În suflete seninul reânvie.

(Aruncându-și în groapă vălul și hlamida, se înalță împrejmuită de slavă.)

LUCIFER

O știi, Adame?

ADAM

      Eva! Te cunosc.