V

— Ce bine ai făcut că m-ai trezit! – spuse Caterina, frecându-se la ochi cu mâneca înflorată a cămăşii şi cătând buimacă la bărbatul care îi sta dinainte. – îngrozitor vis am avut! Mă-năbuşeam! Oof!… credeam că mor…

— Ce vis? N-o fi acesta? Şi Burulbaş începu să-i spună nevesti-sii ceea ce văzuse.

— Cum de le-ai aflat, bărbate? întrebă Caterina uimită. Nu ştiu cum se face, dar multe dintre cele ce-mi spui mi-s necunoscute. Nu. N-am visat că tata ar fi omorât-o pe mama. Nici morţii nu i-am văzut şi nici altele. Nu, Danilo, n-am visat întocmai aşa cum spui tu. Vai! Cât e de groaznic tatăl meu!

— Nici nu mă miră că n-ai văzut multe dintre câte ţi-am spus. Nu ştii nici a zecea parte din câte ţi le ştie sufletul. Ştii tu oare că tată-tău e un antichrist? încă acum un an, pe când mă pregăteam să pornesc cu leşii împotriva crâmlenilor (pe atunci eram încă prieteni cu neamul acesta necredincios), mi-a spus egumenul mănăstirii Bratschi (şi trebuie să ştii, nevastă, că era un sfânt), că antichristul are puterea să cheme la dânsul orice suflet. Când omul adoarme, sufletul i se plimbă în voie şi zboară împreună cu arhanghelii pe lângă sălaşul Domnului. De cum i-am văzut faţa, nu mi-a plăcut. De ştiam că ai aşa tată, nu mă însuram cu tine. Nu te luam şi nu-mi încărcăm sufletul cu păcat, înrudindu-mă cu neamul antichristului.

— Danilo, strigă Caterina, acoperindu-şi faţa cu mâinile şi izbucnind în hohote de plâns. Am eu oare vreo vină faţă de tine? Ţi-am fost eu cândva necredincioasă, bărbatul meu drag?… Atunci, cu ce ţi-am stârnit mânia? Nu te-am slujit eu cu credinţă? Spusu-ţi-am eu vreo vorbă când te-ntorceai cu chef de la vreo petrecere? Nu ţi-am născut eu fecior sprâncenat?…

— Nu plânge, Caterină. Acuma te cunosc şi n-am să te părăsesc pentru nimic în lume. Toate păcatele pe capul lui tată-tău sunt.

— Nu! Nu spune că-i tatăl meu. Nu mi-e tată! Dumnezeu mi-e martor că mă lepăd de dânsul, că mă lepăd de tatăl meu. El e un antichrist, care huleşte numele Domnului. Chiar de-ar fi să piară, sau să se înece, şi încă nu i-aş întinde mâna să-l scap. De-ar fi să se usuce de sete, otrăvit de cine ştie ce buruiană, tot nu i-aş da să bea. N-am alt tată decât pe tine!