SCENA 10

UCENICUL bărbierului şi cei de mai înainte.

UCENICUL (lui don Marzio): Illustrissime, dacă vreţi să vă bărbieriţi, stăpânul vă aşteaptă.

DON MARZIO: Vin. E aşa cum vă spun cu. Mă duc să mă bărbieresc şi, când mă întorc, vă spun restul. (Intră la bărbier şi se întoarce la momentul potrivit.)

EUGENIO: Ce spui, Ridolfo? Balerina s-a pus la mezat?

RIDOLFO: Îl credeţi pe don Marzio? Nu ştiţi ce limbă are?

EUGENIO: Ştiu că are o limbă care taie şi spintecă, dar vorbeşte cu atâta siguranţă, de-ţi vine să zici că ştie ce spune.

RIDOLFO: Uitaţi-vă, acolo e uşa care dă în străduţă. Dacă stai aici, se vede; şi jur pe cuvântul meu de om cinstit că nu intră nimeni pe-acolo.

EUGENIO: Dar o întreţine contele?

RIDOLFO: Contele se duce pe la ea, ce-i drept, dar am auzit că vrea s-o ia de nevastă.

EUGENIO: Dac-ar fi aşa, n-ar fi nimic rău; don Marzio spune însă că la ea intră cine pofteşte.

RIDOLFO: Iar eu spun că nu intră nimeni.

DON MARZIO (iese de la bărbier cu şervetul la gât şi cu săpun pe faţă): Vă spun că intră pe uşa din dos!

UCENICUL: Illustrissime, se răceşte apa.

DON MARZIO: Pe uşa din dos… (Intră la bărbier împreună cu Ucenicul.)