SCENA 12

EUGENIO, singur, apoi LISAURA, la fereastră.

EUGENIO: Nu zice rău… mărturisesc că nu zice râu! Nevasta mea, săraca de ea, ce-o fi zicând oare? Noaptea asta nici nu m-a văzut; şi cine ştie ce gânduri negre şi-a mai făcut? Când nu-şi văd bărbatul acasă, femeile se gândesc la o mie de lucruri, unul mai negru ca altul. S-o fi gândit c-am umblat cu alte femei, c-am căzut în vreun canal sau c-am fugit din pricina datoriilor. Ştiu că oftează din dragoste pentru mine; o iubesc şi eu, dar îmi place să fiu liber. Văd însă că libertatea asta a mea îmi aduce mai mult râu decât bine, şi dacă aş face cum zice nevastă-mea, mi-ar merge şi mie mai bine. Trebuie să-mi vină odată mintea la cap! Vai, dar de câte ori n-am spus aşa! (O vede pe Lisaura la fereastră. Aparte.) Pe Dumnezeul meu! Ce aer nobil! Mi-e teamă că aveau dreptate să vorbească de uşiţa cu pricina! (Către Lisaura.) Stăpâna mea preaonorată.

LISAURA: Slugă preaplecată.

EUGENIO: E mult de când v-aţi sculat, doamnă?

LISAURA: În clipa asta.

EUGENIO: V-aţi băut cafeaua?

LISAURA: E încă devreme. N-am băut-o.

EUGENIO: Porunciţi să v-o aduc eu?

LISAURA: Vă sunt îndatorată, dar nu vă obosiţi.

EUGENIO: Deloc… Se poate? Băieţi, duceţi-i doamnei cafea, ciocolată şi tot ce-o mai dori, plătesc eu!

LISAURA: Mulţumesc, mulţumesc, cafeaua şi ciocolata mi le fac acasă.

EUGENIO: Aveţi ciocolată bună?

LISAURA: Drept să spun, foarte bună.

EUGENIO: Ştiţi s-o faceţi?

LISAURA: Slujnica mea îşi dă toată silinţa.

EUGENIO: Şi vin eu s-o amestec?

LISAURA: N-are rost să vă osteniţi.

EUGENIO: Dacă-mi îngăduiţi, am să vin s-o beau cu dumneavoastră.

LISAURA: Nu e pentru dumneavoastră, domnule.

EUGENIO: Eu primesc, totuşi… Hai, deschideţi, să stăm un ceas împreună.

LISAURA: Iertaţi-mă, dar nu deschid aşa uşor.

EUGENIO: Ei, ia spuneţi-mi, vreţi să intru pe uşa din dos?

LISAURA: Cine vine la mine, intră pe uşa din faţă.

EUGENIO: Hai, deschideţi-mi, să nu facem scene.

LISAURA: Domnule Eugenio, spuneţi-mi, vă rog, l-aţi văzut pe contele Leandro?

EUGENIO: Mai bine nu l-aş fi văzut!

LISAURA: Aţi jucat cu el azi-noapte?

EUGENIO: Din păcate! Dar de ce să audă toată lumea ce vorbim? Deschideţi şi vă spun tot.

LISAURA: V-am spus, domnule: nu deschid nimănui.

EUGENIO: Aveţi poate nevoie de permisiunea domnului conte? Mă duc să-l chem.

LISAURA: Dacă-l caut pe domnul conte, înseamnă că am motiv s-o fac.

EUGENIO: Vă servesc numaidecât. E aici în local şi doarme.

LISAURA: Dacă doarme, lăsaţi-l să doarmă.