SCENA 18

TRAPPOLA, cu cutia cu cerceii, şi cei de mai înainte.

TRAPPOLA: Ei, am sosit… Giuvaergiul a zis… (Aparte.) Vai! Ce văd? Nevasta domnului Eugenio! Nu vreau să mă audă.

DON MARZIO (încet, lui Trappola): Ei, ce-a zis giuvaergiul?

TRAPPOLA (încet, lui don Marzio): A zis c-or fi costat ei mai mult de zece ţechini, dar el nu i-ar lua pe atâta.

DON MARZIO (către Trappola): Va să zică nu sunt acoperit?

TRAPPOLA (lui don Marzio): Mă tem că nu.

DON MARZIO (către Vittoria): Vedeţi ce pungăşii face bărbatul dumneavoastră? Îmi dă cerceii ăştia zălog pentru zece ţechini, şi ei nu fac nici şase.

VITTORIA: Ăştia sunt cerceii mei.

DON MARZIO: Daţi-mi zece ţechini şi vi-i dau.

VITTORIA: Fac mai mult de treizeci.

DON MARZIO: Ei, treizeci de cepe degerate! Parcă n-aţi şti.

VITTORIA: Păstraţi-i până mâine şi vă găsesc eu zece ţechini.

DON MARZIO: Până mâine? Nu vă bateţi joc de mine! Mă duc să-i arăt tuturor giuvaergiilor din Veneţia.

VITTORIA: Cel puţin nu spuneţi că sunt ai mei, să nu mă fac de râs.

DON MARZIO: Ce-mi pasă mic că vă faceţi de râs? Cine nu vrea să se ştie, să nu amaneteze! (Iese.)