SCENA 19

VITTORIA şi TRAPPOLA.

VITTORIA: Ce gură spartă! Şi ce prost-crescut! Trappola, unde ţi-e stăpânul?

TRAPPOLA: Nu ştiu, acum am venit.

VITTORIA: Va să zică bărbatul meu a jucat toată noaptea?

TRAPPOLA: Unde l-am lăsat aseară, acolo l-am găsit şi azi-dimineaţă.

VITTORIA: Blestemată patimă! Şi a pierdut o sută treizeci de ţechini?

TRAPPOLA: Aşa se zice.

VITTORLA: Ticălos joc! Şi acum îşi pierde vremea cu o străină, nu?

TRAPPOLA: Da, doamnă, trebuie să fie cu ea. L-am văzut de multe ori dându-i târcoale; s-o fi dus în casă.

VITTORIA: Mi s-a spus că străina asta abia a venit.

TRAPPOLA: Nu, doamnă, să tot fie o lună de când a venit.

VITTORIA: Nu e vorba de-o pelerină?

TRAPPOLA: La naiba, pelerină! Aţi greşit, se termină tot în „ină”, dar e balerină.

VITTORIA: Şi stă aici la han?

TRAPPOLA: Nu, doamnă, sta aici, în casa asta. (Arată casa.)

VITTORIA: Aici? Dar don Marzio mi-a spus că e la han c-o pelerină!

TRAPPOLA: Asta-i bună! Mai e şi-o pelerină?

VITTORIA: Pe lângă pelerină mai e şi-o balerină? Una aici, şi alta colo?

TRAPPOLA: Da, doamnă, o fi vrând să navigheze mereu cu vântul în pupa. După cum suflă vântul: de la miazănoapte, sau de la miazăzi.

VITTORIA: Şi o să ducă mereu viaţa asta? Un bărbat ca el, cu mintea şi priceperea lui, să-şi piardă vremea cu ticăloşii, să-şi toace averea şi să-şi ducă de râpă casa? Şi eu să rabd? Să mă las batjocorită fără să spun nimic? Ei, oi fi eu bună, dar proastă nu sunt! Nu vreau ca din pricina tăcerii mele să continue cu prostiile! Am să vorbesc. Am să-i spun ce cred, şi dacă vorbele nu folosesc, am să recurg la judecată.

TRAPPOLA: Aşa e, aveţi dreptate. Uitaţi-l că vine de la han.

VITTORIA: Prietene, lasă-mă singură.

TRAPPOLA: Poftiţi! Faceţi cum vreţi! (Intră în prăvălie.)