SCENA 6

DON MARZIO, apoi RIDOLFO.

DON MARZIO: Ridolfo!

RIDOLFO: Domnule?!

DON MARZIO: Dacă nu ştii nimic despre balerină, am să-ţi povestesc eu.

RIDOLFO: Ca să vă spun drept, cu nu mă prea ocup de ce fac alţii.

DON MARZIO: Dar e bine să afli câte ceva, ca să ştii cum să te porţi. E protejata pramatiei ăleia de conte Leandro, care-şi scoate preţul protecţiei din câştigurile balerinei. În loc să cheltuiască cu ea, mănâncă tot ce câştigă nenorocita, şi poate că din cauza lui e nevoită să facă ceea ce altfel n-ar face. A, ce ticălos!

RIDOLFO: Dar eu sunt aici toată ziua şi pot adeveri că în casa ei nu intră decât contele Leandro.

DON MARZIO: Da' uşa din dos la ce slujeşte? Tii, că prost mai eşti! Toată ziua du-te-vino. Asta pe uşa din dos, nătărăule!

RIDOLFO: Eu mă ocup de localul meu… treaba ei dacă mai are o uşă şi-n dos. Eu nu-mi bag nasul în casa nimănui!

DON MARZIO (ridicându-se): Dobitocule! Aşa vorbeşti cu unul ca mine?

RIDOLFO: Iertaţi-mă, nu poate omul nici să glumească?

DON MARZIO: Dă-mi un lichior!

RIDOLFO (aparte): Gluma asta o să mă coste nişte bani. (Face semn băieţilor să-i aducă lichiorul.)

DON MARZIO (aparte): Oh, povestea asta cu balerina vreau s-o afle toţi!

RIDOLFO: V-am adus lichiorul.

DON MARZIO (bându-şi lichiorul): Toată ziua du-te-vino pe uşa din dos.

RIDOLFO: Vai de capul ei dacă toată ziua e du-te-vino pe uşa din dos!