SCENA 7

EUGENIO, din tripou, în haine de seară, privind ca un lunatic spre cer şi bătând din picioare; cei de mai înainte.

DON MARZIO: Sluga dumitale, domnule Eugenio…

EUGENIO: Cât e ceasul?

DON MARZIO: A bătut de nouă.

RIDOLFO: Şi ceasul dumnealui merge bine!

EUGENIO: Cafea!

RIDOLFO: Îndată… (Se duce în prăvălie.)

DON MARZIO: Cum ţi-a mers, prietene?

EUGENIO (neluându-l în seamă pe don Marzio): Cafea!

RIDOLFO (de departe): Îndată!

DON MARZIO (lui Eugenio): Ai pierdut?

EUGENIO (strigând): O cafea!

PON MARZIO (aparte): Am înţeles, a pierdut tot! (Se duce să se aşeze).