SCENA 16
DON MARZIO şi CONTELE LEANDRO.
DONMARZIO: Hai, du-te şi ia-ţi balerina.
LEANDRO: Când o fi totul gata, o aduc.
DON MARZIO: Să stăm jos. Ce mai e nou prin lume?
LEANDRO: Pe mine noutăţile mă lasă rece. (Se aşază.)
DON MARZIO: Ştiai că trupele moscovite s-au retras să ierneze?
LEANDRO: Bine-au făcut. Aşa cere anotimpul.
DON MARZIO: Ba nu, domnule, rău au făcut; nu trebuiau să părăsească poziţiile ocupate.
LEANDRO: Aşa e. Trebuiau să sufere de frig, ca să nu piardă ce-au cucerit.
DON MARZIO: Ba nu, domnule, nu trebuiau să rămână acolo cu riscul de-a muri îngheţaţi.
LEANDRO: Atunci trebuiau să meargă înainte.
DON MARZIO: Ba nu, domnule; grozav te pricepi la război! Să mărşăluiască pe timp de iarnă?
LEANDRO: Atunci… ce trebuiau să facă?
DON MARZIO: Să mă uit pe hartă şi-am să-ţi spun unde anume trebuiau să se ducă.
LEANDRO (aparte): Mare ţicnit!
DON MARZIO: Ai fost la operă?
LEANDRO: Da, domnule.
DON MARZIO: Îţi place?
LEANDRO: Foarte mult.
DON MARZIO: Ai gusturi proaste.
LEANDRO: Ce să-i faci!
DON MARZIO: De unde eşti?
LEANDRO: Din Torino.
DON MARZIO: Urât oraş!
LEANDRO: Dimpotrivă, trece drept unul dintre oraşele frumoase ale Italici.
DON MARZIO: Eu sunt napolitan. Să vezi Napoli, şi-apoi să mori.
LEANDRO: Ţi-aş răspunde ca veneţianul: dar inima să-ţi bată!
DON MARZIO: Ai tutun?
LEANDRO (deschide cutia): Poftim!
DON MARZIO: Vai, ce prost tutun!
LEANDRO: Mie aşa-mi place.
DON MARZIO: Nu te pricepi. Adevăratul tutun e cel pisat.
LEANDRO: Mie-mi place tabacul spaniol.
DON MARZIO: Tabacul spaniol e o porcărie!
LEANDRO: Ba eu zic că e cel mai bun din lume.
DON MARZIO (ţipând): Cum? Vrei să mă înveţi pe mine ce e tutunul? Eu mi-l fac şi singur, mi-l comand când de ici, când de colo, aşa că ştiu cum e unul, şi ştiu şi cum e altul. (Ţipând tare.) Pisat, pisat, trebuie să fie pisat!
LEANDRO (tare şi el): Da, pisat, pisat, pisat aşa e; cel mai bun e tutunul pisat.
DON MARZIO: Ba nu, domnule! Cel mai bun tutun nu e întotdeauna cel pisat. Trebuie să ştii să alegi; habar n-ai ce vorbeşti!
