VITTORIA, mascată, şi cei de mai înainte.
Vittoria se plimba prin faţa cafenelei, uitându-se dacă nu-şi zăreşte bărbatul.
RIDOLFO: Masca ce doreşte? Ce porunceşte?
EUGENIO (bând): Trăiască prietenii adevăraţi.
(Vittoria aude glasul soţului ei, înaintează, priveşte în sus, îl vede şi o cuprinde neliniştea.)
EUGENIO: În sănătatea dumitale, mască! (Scoate mâna pe fereastră şi închină paharul spre Vittoria, pe care n-o recunoaşte.)
(Vittoria tremură de mânie şi clătină din cap.)
EUGENIO (Vittoriei, ca mai sus): Doreşti ceva? Cum ţi-e voia… Aici suntem cu toţii oameni de onoare.
LISAURA (de la fereastră): Cine e masca pe care vrei s-o pofteşti sus?
(Vittoria e aproape înnebunită.)