SCENA 22

CHELNERII vin de la han cu alt rând de mâncare şi intră în aceeaşi prăvălie; cei de mai înainte.

RIDOLFO: Şi cine plăteşte? Prostul!

EUGENIO (Vittoriei, ca mai sus): Mască, dacă nu vrei să vii, nu face nimic! Avem aici ceva mai bun decât dumneata.

VITTORIA: Vai de mine, mi-e râu. Nu mai pot!

RIDOLFO (Vittoriei): Vă simţiţi râu?

VITTORIA (îşi scoate masca): Ah, Ridolfo, ajută-mă, pentru Dumnezeu!

RIDOLFO: Dumneavoastră eraţi?

VITTORIA: Eu, din păcate…

RIDOLFO: Să vă dau puţin lichior.

VITTORIA: Nu, dă-mi apă.

RIDOLFO: Ei, nu apă, lichior trebuie să beţi. Când sufletul e apăsat, are nevoie de ceva care să-l pună în mişcare. Veniţi, vă rog, înăuntru.

VITTORIA: Vreau să mă duc sus, la câinele ăla… vreau să mă omor sub ochii lui!

RIDOLFO: Pentru Dumnezeu, veniţi aici şi liniştiţi-vă!

EUGENIO (bând): Trăiască fata cea frumoasă… cu ochii dulci ca mierea!

VITTORIA: Îl auzi? Ticălosul! Îl auzi? Lasă-mă să mă duc!

RIDOLFO (o ţine): Nu vă las pentru nimic în lume să vă nenorociţi!

VITTORIA: Nu mai pot… Ajutor, că mor! (Cade leşinată).

RIDOLFO: Acum ce mă fac? (O ajută, susţinând-o cum poate.)