SCENA 23

PLACIDA, în uşa hanului, şi cei de mai înainte.

PLACIDA: Oh, Dumnezeule, mi s-a părut c-aud la fereastră vocea bărbatului meu! Dacă e el, înseamnă c-am ajuns tocmai la timp ca să-l fac de ruşine! (Chelnerului care iese din tripou.) Băiete, spune-mi, te rog, cine e sus în camerele alea?

CHELNERUL: Trei domni. Unul e domnul Eugenio, altul e don Marzio, napolitanul, şi al treilea domnul conte Leandro Ardenti.

PLACIDA (aparte): Flaminio nu e printre ei; numai dacă nu şi-o fi schimbat numele.

LEANDRO (bând): Trăiască norocul domnului Eugenio!

CU TOŢII: Trăiască!

PLACIDA (aparte): Asta e fără doar şi poate vocea lui! (Chelnerului) Băiete dragă, fii bun şi du-mă la domnii de sus, că vreau să le fac o farsă.

CHELNERUL: La ordinele dumneavoastră! (Aparte.) Asta ne e meseria… (O introduce, făcând-o să treacă prin tripou.)

RIDOLFO (Vittoriei): Haideţi, curaj, n-o să se întâmple nimic!

VITTORIA (revenindu-şi): Simt că mor.

(De la ferestrele de sus se vede cum se ridică toţi de la masă, agitaţi din pricină că Leandro, surprins când o vede pe Placida, dă semne că ar vrea s-o omoare.)

EUGENIO: Nu, opreşte-te!

DON MARZIO: Să nu faci una ca asta!

LEANDRO: Pleacă de-aici!

PLACIDA: Ajutor, ajutor! (Fuge pe scară.)

(Leandro, cu spada în mână, vrea s-o urmărească; Eugenio îl opreşte. Trappola, cu o farfurie cu mâncare înfăşurată într-un şervet, sare pe fereastră şi fuge în cafenea.

Placida iese din tripou fugind şi intră în han.

Eugenio e cu arma în mână, ca s-o apere pe Placida împotriva lui Leandro, care o urmăreşte.)

DON MARZIO (iese încet din tripou şi fuge, zicând): Rumores fuge!

(Servitorii şi chelnerii ies din tripou, intră în han şi închid uşa. Vittoria rămâne în prăvălie, sub protecţia lui Ridolfo.)

LEANDRO (cu spada în mână, înfruntându-l pe Eugenio): La o parte! Vreau să intru în han!

EUGENIO: Nu, asta n-o să se întâmple. Te porţi cu nevasta ca un sălbatic, dar am s-o apăr până la ultima picătură de sânge!

LEANDRO: Pe Dumnezeul meu, o să regreţi! (Îl îmboldeşte pe Leandro cu spada.)

EUGENIO: Pe Dumnezeul meu, o să regreţi! (Îl îmboldeşte şi pe Leandro şi îl obligă să dea înapoi atâta, încât acesta, găsind deschisă uşa balerinei, intră şi scapă.)