SCENA 25

VITTORIA şi RIUOLFO.

VITTORIA (lui Ridolfo): De ce nu vorbeşte?

RIUOLFO: I-e ruşine.

VITTORIA: Să se fi schimbat aşa, dintr-odată?

RIDOLFO: Cred că da. Şi să vă spun de ce: dacă dumneavoastră şi cu mine n-am fi făcut altceva decât să plângem şi să ne rugăm, s-ar fi purtat şi mai rău. Mânia şi hotărârea noastră l-au intimidat şi l-au făcut să se schimbe. Îşi recunoaşte vina, ar vrea să-şi ceară iertare şi nu ştie cum.

VITTORIA: Dragă Ridolfo, hai să-l mângâiem!

RIDOLFO: Lucrul ăsta trebuie să-l facă înălţimea-voastră, fără mine.

VITTORIA: Du-te dumneata întâi şi vino să-mi spui ce trebuie să fac.

RIDOLFO: Bucuros! Mă duc să văd. Sper că se căieşte. (Intra în cafenea.)