BĂIEŢII în prăvălie, şi EUGENIO, din tripou.
EUGENIO: Blestemată soartă! I-am pierdut pe toţi. Pentru o ciocolată am pierdut zece ţechini. Dar purtarea lui mă supără mai mult decât pierderea. Să mă momească, să-mi ia toţi banii, şi apoi să nu mă creadă pe cuvânt? Acuma chiar că sunt jignit… acuma da, m-aş prinde să joc şi până mâine. Zică Ridolfo ce-o vrea, trebuie să-mi dea alţi bani. Băieţi, unde-i stăpânul?
BĂIATUL: A plecat chiar în clipa asta.
EUGENIO: Unde-a plecat?
BĂIATUL: Nu ştiu, domnule!
EUGENIO: Afurisit om! Unde dracu' s-o fi dus? (În uşa tripoului.) Domnule conte, aşteaptă-mă, că mă întorc numaidecât. Trebuie să-l găsesc pe blestematul ăsta de Ridolfo. (Se pregăteşte să plece.)