SCENA 6

PANDOLFO, de pe stradă, şi EUGENIO.

PANDOLFO: Încotro, domnule Eugenio, aşa înfierbântat?

EUGENIO: L-ai văzut pe Ridolfo?

PANDOLFO: Eu nu.

EUGENIO: N-ai făcut nimic cu postavul?

PANDOLFO: Ba da, am făcut.

EUGENIO: Bravo, ce-ai făcut?

PANDOLFO: Am găsit un cumpărător, dar cu greu! L-au văzut mai bine de zece, dar toţi dau preţ mic.

EUGENIO: Cumpărătorul ăsta cât vrea să dea?

PANDOLFO: Abia l-am înduplecat să-mi dea opt lire pe cot.

EUGENIO: Ce dracu' spui? Opt lire cotul? Ridolfo mi-a vândut două bucăţi cu treisprezece lire.

PANDOLFO: Banii pe loc?

EUGENIO: O parte pe loc, şi restul mai târziu.

PANDOLFO: Frumoasă negustorie! Şi restul mai târziu! Eu vă aduc toţi banii grămadă. Câţi coţi de postav, atâţia ducaţi veneţieni de argint.

EUGENIO (aparte): Ridolfo nu mă vede. Vreau bani, sunt jignit…

PANDOLFO: Dacă-l dădeaţi pe datorie, îl vindeam şi cu şaisprezece lire. Dar bani gheaţă, în ziua de azi, când poţi să-i iei, îi iei numaidecât.

EUGENIO: Dar pe mine mă costă zece lire.

PANDOLFO: Ce-are a face dacă pierdeţi două lire la cotul de postav, când aveţi bani ca să vă faceţi interesele şi să răscumpăraţi şi ce-aţi pierdut?

EUGENIO: Nu s-ar putea un preţ mai bun? Să-l dăm cu cât m-a costat?

PANDOLFO: Nu e nădejde nici de o para în plus.

EUGENIO (aparte): De nevoie trebuie să fac şi aşa. (Tare.) Haide, fă ce-i de făcut!

PANDOLFO: Daţi-mi o hârtie pentru bucăţile alea două de postav, şi în jumătate de oră vă aduc banii.

EUGENIO: Numaidecât. Băieţi, aduceţi-mi de scris!

(Băieţii aduc măsuţa cu tot ce trebuie pentru scris.)

PANDOLFO: Scrieţi-i omului dumneavoastră de încredere să-mi dea bucăţile de postav pe care le-am însemnat.

EUGENIO: Foarte bine, pentru mine e totuna. (Scrie.)

PANDOLFO (aparte): Tii, ce haină frumoasă o să-mi fac!