RIDOLFO, apoi DON MARZIO.
RIDOLFO: Nădăjduiesc că, încetul cu încetul, am să-l aduc pe drumul cel bun. Cineva ar putea să-mi spună: de ce-ţi baţi cu un tânăr care nu ţi-e rudă, care nu ţi-e nimic? Ei şi? Parcă la un prieten nu poţi ţine? Nu poţi face un serviciu unei familii faţă de care te simţi îndatorat? Meseria asta a noastră nu-ţi cerc cine ştie ce osteneală. Şi mulţi îşi irosesc timpul de prisos jucând cărţi sau vorbindu-şi de râu aproapele. Eu îl folosesc făcând câte o faptă bună, dacă pot.
DON MARZIO: Tii, ce dobitoc! Ce dobitoc! Ce măgar!
RIDOLFO: Cine v-a supărat, don Marzio?
DON MARZIO: Ia ascultă numai, Ridolfo, dacă vrei sa râzi! Un doctor susţine că apa caldă e mai sănătoasă decât apa rece.
RIDOLFO: Dumneavoastră nu sunteţi de părerea asta?
DON MARZIO: Apa caldă slăbeşte stomacul.
RIDOLFO: Sigur, înmoaie fibra.
DON MARZIO: Ce-i aia fibră?
RIDOLFO: Am auzit că în stomacul nostru sunt două fibre, aşa, ca doi nervi, care macină mâncarea, şi când fibrele astea două îşi încetinesc mersul, mistuirea e proastă.
DON MARZIO: Da, domnule, apa caldă înmoaie ventricolul, iar sistola şi diastola nu mai pot macină hrana.
RIDOLFO: Ce-are a face stomacul cu sistola şi cu diastola?
DON MARZIO: Ce ştii tu, care eşti un prostovan? Sistola şi diastola sunt cele două fibre care macină hrana din stomac.
RIDOLFO (aparte): Vai, ce mai bazaconii! Trappola al meu e nimic pe lângă el!