SCENA 9

LISAURA, la fereastră, şi cei de mai înainte.

DON MARZIO (lui Ridolfo): Ei, ce zici? Persoana cu uşa din dos.

RIDOLFO: Cu îngăduinţa dumneavoastră mă duc să-mi văd de cafenea. (Intră în prăvălie.)

DON MARZIO: Ăsta e un prostovan care vrea să rămână repede fără prăvălie. (Lisaurei, privind-o din când în când cu obişnuitul lui lorgnon). Sluga dumneavoastră, doamnă!

LISAURA: Slugă preaplecată.

DON MARZIO: Sunteţi sănătoasă?

LISAURA: Mulţumesc, sănătoasă.

DON MARZIO: De când nu l-aţi mai văzut pe contele Leandro?

LISAURA: Să fie un ceas.

MARZIO: Contele e prietenul meu.

LISAURA: Îmi pare bine.

DON MARZIO: Ce om de onoare!

LISAURA: Sunteţi foarte bun.

DON MARZIO: E soţul dumneavoastră?

LISAURA: Nu discut de la fereastră despre viaţa mea.

DON MARZIO: Deschideţi, deschideţi, să discutăm.

LISAURA: Iertaţi-mă, nu primesc vizite.

DON MARZIO: Vorbă să fie!

LISAURA: V-am spus: nu primesc.

DON MARZIO: Vin pe uşa din dos.

LISAURA: Şi dumneavoastră visaţi la uşa din dos? Nu deschid nimănui.

DON MARZIO: Nu mă luaţi pe mine cu lucruri de-astea. Ştiu foarte bine că pe acolo-i aduceţi.

LISAURA: Eu sunt femeie cinstită.

DON MARZIO: Vreţi nişte castane pisate? (Le scoate din buzunar.)

LISAURA: Vă foarte mulţumesc.

DON MARZIO: Sunt bune, să ştiţi. Le pisez la mine, la moşie.

LISAURA: Se vede că vă pricepeţi tare bine la pisat.

DON MARZIO: De ce?

LISAURA: Pentru că mă pisaţi şi pe mine.

DON MARZIO: Bravo! Glumeaţă! Dacă ştiţi să faceţi piruete dintr-astea, înseamnă că sunteţi o bună balerină.

LISAURA: Nu vă priveşte pe dumneavoastră dacă sunt bună sau nu.

DON MARZIO: La drept vorbind, mă doare-n cot.