SCENA 19

DON MARZIO, apoi LEANDRO şi PLACIDA.

DON MARZIO: Eu ştiu de ce s-a împăcat Eugenio cu nevastă-sa: e ruinat şi nu mai are cu ce trăi. Nevastă-sa e tânără şi frumoasă. Nu s-a gândit rău, şi Ridolfo face pe mijlocitorul.

LEANDRO (ieşind de la bărbier): Să mergem atunci la han să-ţi luăm lucrurile.

PLACIDA: Bărbate dragă, cum ai avut inima să mă părăseşti?

LEANDRO: Haide, să nu mai vorbim. Îţi promit c-am să-mi schimb viaţa.

PLACIDA: Să dea Dumnezeu!

(Se apropie de han.)

DON MARZIO (lui Leandro, în bătaie de joc): Sluga luminăţiei-voastre, domnule conte.

LEANDRO: Mă închin domnului care ocroteşte pe toată lumea, domnul gură-bogată.

DON MARZIO (Placidei, în bătaie de joc): Plecăciuni doamnei contese.

PLACIDA: Sluga dumneavoastră, domnule cavaler de castane pisate! (Intră în han cu Leandro.)

DON MARZIO: Pleacă amândoi în pelerinaj să pungăşească oamenii. Blazonul lor o să fie o pereche de cărţi de joc!