Luni 26 aprilie 1999

Am primit un pachet cu ziare – Cotidianul. Începând din 24 martie (începerea războiului în Iugoslavia) şi 1 aprilie, ultimul sosit (întregul pachet trimis în 6 aprilie.). M-am uitat şi în numerele anterioare: m-am uitat bine-bine în numerele care prezintă războiul – schema lui

Cristoiu (şi a lui Stoiciu, să nu ne facem iluzii): de o parte răii americani şi „separatiştii-teroriştii”; de alta: bravii şi ortodocşii (ce să mai spun de nevinovaţii) sârbi. Corespondenţe din Belgrad, traducere şi prezentare de presă occidentală „ostilă războiului” (este mereu-mereu citat Liberation – cu o consumată ştiinţă a falsificării sensului), fotografii ale avioanelor americane, ale bombardaţilor sârbi, ale podurilor distruse – dar nici un cuvânt, nici o imagine a albanezilor kosovari. Niciuna.

În Liberation de azi, un text al unui scriitor turc, director de cercetări la CNRS, Nedim Giirsel. Foarte-foarte bun. Originar din Skopje, bunicii săi fuseseră alungaţi de sârbi în timpul războialelor balcanice. Ca unul care a călătorit des în Iugoslavia şi, cert, cunoaşte limbile şi culturile locului – spune şi el ceea ce ştiam: în 1989, când la iniţiativa guvernului comunist s-a celebrat bătălia de la Kosovo, atunci a început sonorizarea teoriei purităţii etnice – prin scriitori ca Slovada Selenic, Dobrica Cosic (nu sânt sigur de grafie, am copiat din Libe). Şi păcat că nu dă numele „scriitorului sârb, academician pe deasupra, care mă prezentase presei ca „reprezentant al lagărului învingătorilor de la Kosovo„„. Este foarte adevărat că el spune a fi fost atacat de turcii lui pentru că nu este patriot, în textul de faţă pomeneşte de masacrarea armenilor numai că. Pierde din vedere un detaliu: în Europa în general, în Balcani în special Turcii au fost năvălitori, au fost ocupanţi răi, nefaşti, ei au stricat lucrurile, pentru ca mai bine de o jumătate de mileniu să tragă ponoasele, nu neapărat urmaşii de sânge ai invadatorilor turci, ci pământenii islamizaţi – ca 'turcii' alungaţi după războaiele balcanice.

Deocamdată nu se vorbeşte despre bulgari – nici despre cum i-au mâncat ei fripţi pe verii lor, turcii ocupanţi; nici despre noi, blânzii, omenoşii valahi.