Marţi 12 aprilie 1999

Timp (meteo, i se mai spune: „haotic”) nebun – ca şi celălalt.

Nu mai iau medicamentele împotriva ameţelilor: mă adorm, mă neutralizează. O să văd cum are să-mi fie mâine – deşi, chiar cu medicamente, ieri am avut în câteva rânduri ameţeli.

Dar nu de asta vom muri – nici bine trăi.

O să văd dacă-mi parvine, de la Solacolu, România literară cu pricina. Deşi, dacă a pus-o la poştă ieri, va ajunge abia mâine.

După amiază:

Am primit scrisoare de la Andrei Roizen – din Israel, aceasta. Schimbasem scrisori prin 1995-96, atunci îmi scria din Orlando, Miami. Mi s-a prezentat ca originar din Basarabia, ba „conjudeţean” de-al meu, părinţii săi avuseseră o afacere (administrator? Negustor?), la Olişcani, un târg aflat la vreo 20-30 kilometri de satul natal al mamei, Chiştelniţa. După o tăcere de peste un an, iată că îmi dă de ştire că are o nouă adresă! Pe un petic de hârtie reprezentând 1/3 dintr-o foaie normală, îmi scrie: „Scump prieten drag, Paul, „Am primit harta completă cu toate localităţile tuturor judeţelor din Moldova Republic, dela o rudă a mea care locuieşte în Şoldăneşti, la cea 6 km. de Olişcanii mei, inginer Vădim Pavalache. Dar în această hartă nu există localitatea Mana. Ai nevoie să-ţi trimit o copie după această hartă sau parţial a jud. Orhei?

        „Am intrat la 1/2/1999 acolo unde a spus Marele Dante, unde nu există nici o speranţă şi nici o ieşire de aici, locuiesc la un cămin de bătrâni.

        „Te îmbrăţişez, Andrei” „Am sosit în Israel la 1/3/1998”

Mi s-a rupt inima citind pleonasticul: „Scump prieten drag, Paul”, fiindcă am simţit fulgerător (ca orice basarabean, fie el şi creştin, ca mine.) că lui Andrei Roizen, un oarecare corespondent al meu, care înainte mi se adresa cu „Stimate Domnule „, iar eu îi răspundeam în acelaşi ton – i se întâmplase ceva ireparabil – vorba lui, citând din Dante.

Ştiam despre el doar ce mi-a comunicat: că e originar din Basarabia, că i-i tare dor de Olişcanii copilăriei, am dedus că se înţelegea fără piedeci cu „localnicii” – nu mi-a mai spus ce se petrecuse cu el şi cu ai săi între 28 iunie 1940, la Cedare, şi iulie-august 1944, când Ruşii s-au întors; doar că în România lucrase o vreme pe la Comerţ exterior (unde, în altă parte?), că emigrase în Israel, apoi ajunsese în sudul SUA, la Orlando. Şi acum iată-l din nou în Israel, la un cămin de bătrâni, de unde îmi scrie, pleonastic şi sfâşietor: „Scumpe prieten drag Paul”; iar la urmă: „Te îmbrăţişez, Andrei”.

I-am scris pe dată. Am copiat şi harta judeţului Orhei, am însemnat Şoldăneştiul, Olişcaniul, Chiştelniţa, Ciocâlteniul (satul tatei), apoi Mana – explicându-i în scrisoare că Mana, fiind cătun, nu figurează pe harta lui (probabil cea pe care o am şi eu, la scara 1:500.000), ţinând de comuna Vatici. Am pus la poştă numaidecât.

Are şi el nevoie de o ţară de unde Să vină, provină, parvină: adevărat, în cele din urmă a ajuns (a eşuat) în Ţara Sfântă, însă amintirile lui din copilărie – cele care dau carne unui om şi substanţă unui loc – se află în Basarabia, în ţinutul Orheiului, la Olişcani. Aşa se explică – şi la el – pasiunea hărţilor, nevoia de hărţi. Ca să-şi poate situa, topografic, locul, să-şi dovedească apartenenţa la un petic de pământ. Ca mine.

În plic se mai află o ilustrată, o cartolină de mărimea unui timbru mărişor, cu scene de Pastele evreilor. Pe dos a scris: „Drag prieten şi conorheian, vă trimit cordiale salutări întregii familii, urându-vă sărbători fericite de pastele nostru. Cu toată dragostea nostalgică, 5759/1999 Andrei”.

Am mai primit scrisori de la Corneliu Florea (Dumitru Pădeanu), cerându-mi Jurnal IV-V, Bebe Brânzan de la Tg. Jiu, cu o cartolină de Paşte, Elvira Iliescu: pe lângă cartolină, o copie a textului revizuit (fără aluziile la Nobel), după rugămintea mea.

Şi concetăţeanul ei (din Constanţa) Fănel Davidescu: cum el scrie economic, iar mie mi-a slăbit rău vederea, n-am înţeles ce-mi comunica în legătură cu Iugoslavia. În primul moment am crezut că este şi el în corul ortodocşilor patrioţi. Am folosit lupa: dragul de Fănel: el gândeşte ca noi – adică ţine partea victimelor.

M-a reconfortat această constatare. Mai ales că de partea sârbilor se află (informaţiile vin din cartolina lui Fănel), nu doar Cristoiu şi K. K. T. Popescu al Tudoranului – ci şi tovarăşul nostru Paler! Ca să vezi, mare noutate: bolşevicul, internaţionalistul se arată a fi mare naţionalist – cât despre ortodox – e-he! Din neagra ilegalitate, de pe când era expulzat din Italia ca spion, de pe când era trimis de „Agerpres” la procesul Beldeanu!

Să nu uit; mi-a telefonat Monica Cremene, de la Dacia: au tehnoredactat Jurnal de apocrif şi m-au întrebat dacă să-l dea la corectat. Am zis să-l lase aşa. Nu-l lăsaseră „aşa”, îl „corectaseră”, apoi îl des-corectaseră. Dumnezeu să ştie cum va ieşi.