Luni 22 februarie 1999

Sâmbătă mi-a telefonat Mariana Sipoş. M-a anunţat că Adevărul a publicat 2 pagini, reproducând referate la Ostinato. Nesemnate. Probabil sunt „interne”, de-ale lui Gafiţa, Leu, poate Cornel Popescu. A spus că în unul din ele redactorul povesteşte „relaţiile cu autorul”: că i s-au făcut observaţiile cutare, cutare, autorul a plecat promiţând remedieri – însă când a revenit cu manuscrisul, s-a constatat că scosese un fleac şi băgase ceva mai substanţial – „Aşa cum povesteaţi”, a încheiat Mariana Sipoş. E reconfortant să afli, măcar din an în paşte, că spusele tale primesc o confirmare scrisă. Mi-a promis că îmi trimite filele cu pricina. Deasemeni o casetă cu emisiunea celebră în care 1-a avut oaspete pe M. Pelin. Î propos de Caraion: înainte de izbucnirea scandalului, auzind-o (pe Mariana Sipoş) exprimându-şi intenţia de a face o emisiune cu Caraion, Geta Dimisianu a sărit pe dată, pretinzând că îl cunoaşte foarte bine, că au fost buni prieteni. După scandal, M. S. s-a adresat Getei D. cu invitaţia de a participa la o dezbatere. La care Geta a refuzat, indignată (Dânsia Sa fiind tot timpul indignată): cum de o cheamă la „o emisiunea despre turnătoru-ăla.

În convorbirea cu Laszlo, el mi-a spus că unul din referatele publicate era semnat de Dimisianu – şi era favorabil. Semnat – de Dimisianu? Maaare minune! Nu am avut nici un semn că Dimi ar fi făcut referat – şi încă semnat. Dacă da, atunci.: pe-atunci eram tineri, aveam abia 30 ani.

Tot Laszlo: că Radu Mareş are de gând să scoată Jurnal 1998 în vederea Târgului de carte din iunie, când se va prezenta cu trei volume de Jurnal. Aşa să fie – deşi eu aş fi tare mulţumit dacă, prin toamnă, mi-ar publica Sabina; iar în ianuarie 2000 mi-ar edita Bonifacia; în iunie Patimile (Jupă Piteşti, iar în toamnă Gherla-Lăteşti.

Visăm, visăm. Visaţi, băieţi, că tot n-aveţi altceva de făcut.