Miercuri 3 februarie 1999

Am dormit mult, deci ceva odihnă voi fi adunat. Mai dărâmată decât mine: Ana. Ştiu ce i-ar trebui: un concediu de un semestru şi o consistentă satisfacţie materială.

Seara: am primit o cartolină trimisă de Laszlo din Budapesta; o scrisoare de la Kuciuk şi un plic în care Ruxandra Cesereanu pune o pagină din Ziarul de Cluj, în care se află cronica ei: Un jurnalist nesăţios (dar atât, nici un cuvânt – dacă-i supărată, din câte spune Laszlo.) şi două re-viste: Convorbiri literare (ian. 99) şi Vatra 11/98.

De câtva timp, C. L. cu cele 48 de pagini ale sale tipărite îndesat echivalează cu un volum mediu – ca un periodic format carte, cum ar fi Viaţa românească). Adună semnături de prim ordin: Ierunca, Grigurcu, Ursachi, Kiropol, Nedelcovici, Manolescu (o convorbire cu C. M. S), L. I. Stoiciu – fatal, i-am amintit pe cei mai bătrâiori.

Vatra, în schimb, dacă nu se. Umflă cantitativ, devine din ce în ce mai arătoasă, grafic (de calitate ce să mai vorbesc, e din ce în ce mai. Foarte bună – am să le scriu şi asta vetrioţilor, dar nu ştiu când, fiindcă le-am trimis trei plicuri în cam zece zile.).

În nr. 11 (pe care nu l-am citit tot) mi-a atras atenţia discuţia în jurul cărţii lui Caius Dobrescu, Modernitatea ultimă. Un alt june simpatic (am vrut să spun: bun.), Vasile Baghiu îl cam martirizează -pentru nişte „păcate” pe care le va fi având chiar el (dacă sunt cam de aceeaşi vârstă): zice că îi face o mare nedreptate Anei Blandiana, vorbind despre ea aşa cum vorbeşte (chestiunea rezistenţei prin cultură); şi despre Nichita Stănescu (valoarea poeziei sale). Evidenţiază tonul inadecvat al lui Ştefănescu (într-o cronică – nu am citit-o), precum şi argumentele aceluiaşi, nu debile, ci de-a dreptul ticăloase (acesta fiind comentariul meu). Mai scriu despre Dobrescu: Nicoleta Sălcudeanu, Iulian Boldea, Nicolae Coande (pe ultii trei am să-i citesc pe îndelete mâine, pe lumină).

La rubrica Copâî legalizate, Vatra publică un schimb de scrisori Ţepeneag-Schlesak, din 1971. După prostul obicei al său, somniricul Puiu scrie, atacându-mi iar nădragii.

Şi mai seara: am scris textul următor – am să-l trimit mâine lui Cistelecan, să-l publice în Vatra: [Vezi textul în „Despre un jurnal. Apocrif.”în Butelii. 19997