Marţi 21 septembrie 1999

A plouat tot timpul. Cutremur cumplit în Taiwan.

Am primit scrisoare şi fotografii de la nepotul meu Andrei Dulgher, aflat la Londra. M-au bucurat fotografiile (cu toate că ştiu: o fotografie poate fi adânc mincinoasă). Dar ce se vede: o mamă frumoasă şi trestioară, ca o eroină din Cehov (doar o cheamă Nadia!), un bărbat zdravăn, arătos (seamănă cu mamă-sa şi verişoară a mea, Nina) şi doi băieţi. Cel mare, Adrian, e doar arătos, însă mezinul, Dan, roşcovan şi pistruian, arată curat saxon, din preistoria insularilor! Cu el de mână, în Anglia, te simţi, nu chiar celt-celt, dar oareşcâtuşi băştinaş. Să fi avut noi roşcaţi în familie? De ce nu.

Am pregătit un plic în care am pus două cărţi: Altina şi Roman intim, o fotografie, o scrisoare. Am să le pun la poştă mâine. Deie Domnul să le fie bine, că de rău or fi sătui.