Sâmbăta 11 septembrie 1999

Parcă îmi spune ceva această dată.

Oricum, în 17 se vor împlini zece ani de când m-am lăsat de tutun, ieşind de la Dr. Metzianu.

Ieri şi azi am lucrat la Bibliotecă.

Să nu se creeze confuzii: am lucrat cu mintea şi cu creionul la Biblioteca mea – în fine, a Universităţii Cetatea Albă.

Desigur, Biblioteca este centrul – şi geometric – al Universităţii.

În capătul Bulevardului (scurt – dar lat.).

Mă gândeam la sugestia: trei cărţi aşezate pe înalt, fiecare în alt plan. Ceea ce ar fi necesitat trei corpuri. M-am hotărât pentru una singură: aşezată pe două alte cărţi puse pe lat (abia sugerate) – acelea uşor decalate. Cu cotorul spre bulevard (est), copertele îndepărtate, în plan formând un V cu unghiul bine rotunjit (legătura cotorului).

Deci: „cotorul” va avea o lăţime de 22 m., „copertele” lăţime de 55 m, deschiderea de 44 m. iar înălţimea: 66 m.

Se accede prin a doua „carte” aşezată pe lat (dimensiunile: 111/111 m.; „grosimea” de 11 m.). Drept în faţă: bateriile de ascensoare interioare şi scara. În stânga: cele două ascensoare exterioare -vor duce pe acoperiş.

În ambele „cărţi” spaţii pentru expoziţii.

Am făcut ca fiecare nivel să aibă 5 m. înălţime. Partea dinspre „cotor” va cuprinde – pe dublu-nivel, adică pe o înălţime de 10 m. -amfiteatre, săli de lectură, iar la ultimele trei etaje: Auditoriul sau Sala Mare – pentru festivităţi, conferinţe, concerte.

Construcţia fiind în formă de V, „braţele” ei vor avea, spre exterior (nord şi sud) 11 m lăţime (şi 33 lungime), spaţiu de împărţit pentru biblioteci de specialitate, de cercetare, birouri, laboratoare, ateliere de condiţionat-reparat cărţile, staţii fotocopiat, filmat, numeri-zat. Fiecare braţ va avea un culoar de 4 m. lăţime. Deschizătura dintre braţe rămâne liberă, fie cu doar o plasă de siguranţă, fie cu geamuri.

În partea de vest a clădirii, între deschizătura braţelor (curbată), la fiecare etaj va exista un spaţiu de odihnă, cu banchete, scaune, mese, distribuitoare de cafea, ceai, sucuri de fructe, sandvişuri. Întreaga acea parte curbată (sugerând cartea legată şi întredeschisă) va fi din sticlă: pe acolo vor fi luminate culoarele.

Pe acelaşi perete se vor amenaja cu toată seriozitatea şi grija: scări de incendiu – două, în dreptul fiecărui coridor, fixe, nu culisante, nu basculante şi suficient de largi, pentru ca în caz de panică să nu se producă îmbulzeală, deci răniri.

Am mai spus: forma de carte să fie sugerată doar; deasemeni: scrisul de pe „cotor” şi de pe „coperta primă”. Să se deducă: ar fi vorba de un autor şi de un titlu – dar nimic limpede.

Construcţia se înscrie într-un cerc având raza de 111 m. O alee circulară (incompletă, dată fiind intrarea) va avea câteva zeci de statui ale făcătorilor de cărţi, români.

Să mai spun: venind spre Bibliotecă, pe Bulevard, cum „cartea” e uşor dezaxată (se înţelege: pe verticală) i se vede, iertaţi vorba ră, nu doar cotorul, ci şi coperta întâi – ba şi coperta ultimă – pe care urcă (şi coboară)/două ascensoară.

Ei, da, sânt plicticos, pisălog cu „invenţiile” mele. N-am să spun: cui nu-i place să nu citească, ci: cu adevărat brav va fi cel care va citi ce nu-i place. Ce, eu nu l-am citit chiar şi pe Buzura? Şi, culmea: până şi pe neţărmuritul Dimisianu!