In floarea- soarelui, pe dâmb, în bozii,

în mărăcini, in gropnite: explozii.

La dreapta,-n stânga,-'n fată, evantaie

si sfâsiate cozi de vâlvătaie.

Explozia acum e-un palmier,

sau un havuz cu despletiri de fier.

Zarea si-a smuls tunica spintecată

si pieptul, găurit de răni, si-arată.

Sonoră, moartea scutură pe deal

aprinse, rosii pleduri de metal.

Ba nu: si-a rupt, cu trosnet de aramă,

pe cer, incandescenta ei maramă...

Plesnind, vin stânci de fontă in secară

si-si varsă măruntaiele afară.

Fâl, fâl.... Cutremur surd. Văzduhul crapă.

Strâmbi, mortii ies din santuri si din groapă.

S-a spart un iad. Ne cad peste vesminte

zdrente de carne si nisip fierbinte...

Pe liziera arsă de salcâm

scrâsnim din dinti, murim sau ne târâm.

În trupul tot, un tipăt lung se frânge,

si viata toată-i sânge, - numai sânge...

Karpova, August, 1941