Doamne, printre vâlvătăi

suntem cruciatii Tăi.

Cu asprime si cu vis

cruci de foc pe piept ne-ai scris.

Ne-ai tăiat prin porumbisti

raiul Tău cu îngeri tristi.

Rai, in care branduri bat,

de chesoane spintecat...

Ne porti marsul triumfal

prin pucioasă si metal,

mucenici cu-obraji de zinc

in urgii ce nu se sting.

Spre ce grav Ierusalim

mergem sa ne răstignim.

Urcăm Noul Testament

sub un dur bombardament,

si ne seceră din cer

heruvimi sonori de fier...

Doamne, printre vâlvătăi

suntem cruciatii Tăi.

Ritmic, cum bocancii sună,

sângerând intrăm in lună.

In grenade si-n rucsac

ducem crâncenul Tău veac

si purtăm la centiron

Cerul Tău într-un bidon.