Zăcem si trândăvim de două zile

în satul spart si ars de proiectile.

Pe fundul ăsta sterp ca o găoace

întreg batalionul "se reface".

Cum stăm prin curti, pe resturi de gunoaie,

părem dospiti din carămizi si paie.

Simtim, adânc, in oase cum se trage,

si-n carne, frigul putred din bârloage.

Departe, câmpul susură litanii.

Zburdăm iesiti din găuri, ca guzganii.

Ne gudurăm sub soare lesiatic,

in vântul lânced cu miros sălbatic.

Cătiva se laie lung si pe cămasă

omoară urma gropilor vrăjmasă.

Apoi rămân cu ochii dusi departe,

în amintire poate, sau în moarte.

Obrajii ard, cu pâlpâiri încete,

sucim tutun in zdrente de gazete,

căscăm alene, curătăm gamele,

ne descăltăm de humă si obiele,

zâmbim mirati spre zarea dimpotrivă,

sau lustruim bocancii cu salivă.

În ochii tulburi încă se îngână

măcelul crunt de-acum o săptămână,

dar râdem, când, în rece tremurare,

pe mâini ne joacă gologani de soare.

Deodată, zvon... Gamelele dogite

sună, gemând, ca poftele lihnite.

"Bucătăria" vine fumegândă,

privirea se cutremură, flămândă,

si-obrajii arsi se-neacă, in nestire,

într-un surâs de mare fericire.

Petrovka, Septembrie 1941